Cum funcționează Banca pentru Alimente Cluj și ce impact are în comunitate

Poate că nu ai văzut niciodată un tir plin cu alimente salvate. 

Poate că nu ai întâlnit un copil care a mâncat pentru prima dată carne de Crăciun datorită unei donații. 

Dar realitatea asta există. 

Iar într-o clădire din Turda, într-un depozit plin cu rafturi, frigidere industriale și o echipă mică, dar uriașă la inimă, cineva se asigură că nimic din ce e bun nu se risipește.

Până în septembrie 2024, Banca pentru Alimente Cluj a salvat peste 900 de tone de hrană. 

Asta înseamnă că 45.000 de oameni au primit – recurent, nu o dată în ajun – mâncare. 

Înseamnă că zeci de ONG-uri din patru județe au avut ce găti, ce duce, ce împărți.

Dar, dincolo de cifre, povestea adevărată se află în sistemul care le face posibile.

În oamenii care gândesc, organizează și livrează – cu cap și cu suflet.

Andreea Bobiș, vicepreședintele executiv al Băncii pentru Alimente, ne-a arătat cum funcționează, de fapt, binele făcut pe termen lung.

Și dacă simți că nu poți face mare lucru, dar vrei totuși să începi cu ceva, îți promit că acest articol îți va arăta că și puținul poate deveni mult – atunci când e făcut cu inimă și cu cap.

Te invit să rămâi până la final. 

Ca să înțelegi nu doar ce face Banca pentru Alimente, ci cum funcționează acest sistem de bine. Și poate, cine știe, să găsești un loc și pentru tine în el.

Andreea Bobiș: Povestea din spatele Băncii pentru Alimente Cluj

Mădălina: Cine ești tu, Andreea?

Andreea: Încă mă caut și eu pe mine, așa că nu am un răspuns definitiv. Dar pot spune că sunt om, mamă și parte din echipa Băncii Regionale pentru Alimente Cluj – lucru care mă împlinește mult. 

Aleg provocările care simt că mă mișcă cu adevărat, care mă consumă și mă încarcă în același timp.

M-am mutat la Cluj pentru facultate, convinsă că nu mă voi mai întoarce în Turda. Așa credeam eu, așa credea și familia mea. 

Dar viața a avut alte planuri – m-am întors, iar acum simt că aici e locul meu. E liniște, e ritmul potrivit și e spațiu pentru a construi.

Încă din liceu am fost implicată în proiecte sociale – organizam acțiuni caritabile, strângeam oameni în jurul unor cauze, mobilizam colegi și părinți. 

Simțeam nevoia să fac ceva cu sens. 

De-atunci tot asta fac, doar că pe scară mai mare.

Am observat că, la fiecare 4 ani, simt nevoia unui restart. Fie schimb ceva, fie adaug o direcție nouă. De exemplu, am avut o etapă de proiecte creative făcute pe cont propriu, apoi o perioadă de antreprenoriat pur, după care am plecat în SUA, printr-un program de master. 

Apoi a venit 2020, care, pentru toți, a fost un moment de cotitură.

Acum, după alți patru ani, simt din nou întrebarea: ce urmează? 

Aleg să fiu prezentă, dar și atentă la cum pot duce Banca pentru Alimente și mai departe. E un proiect de suflet, care aduce sens real în comunitate.

Ce face Banca pentru Alimente Cluj și de ce e vitală pentru comunitate

Mădălina: Hai să mergem direct aici. Ce este Banca pentru Alimente?

Andreea: 

Este o bancă unde tranzacția nu se face în bani, ci în hrană oferită și în oameni ajutați.

La Banca Regională pentru Alimente Cluj – ca și colegii noștri din țară, pentru că facem parte dintr-o rețea națională – ne ocupăm de un lucru esențial: ajutăm oameni care nu au ce pune pe masă.

Unul dintre sloganele noastre este „Împreună împotriva risipei alimentare și împreună împotriva sărăciei”. Asta facem, zi de zi.

Totul pornește dintr-un paradox dureros:

În România, 6.000 de tone de alimente bune de consum ajung zilnic la gunoi.

În același timp, 4,5 milioane de oameni trăiesc sub pragul sărăciei.

Dacă îți imaginezi 6.000 de tone împărțite în tiruri de 20 de tone, vorbim de 300 de tiruri de hrană care se aruncă în fiecare zi. 

Și-atunci, normal că te întrebi: câți oameni am putea hrăni cu ceea ce azi e considerat "de prisos"?

Aceste cifre nu sunt diferite nici la nivel european – doar că acolo vorbim de cantități și mai mari. 

Tocmai din această nevoie a apărut rețeaua Băncilor pentru Alimente, fondată de Gabriel Sescu.

Prima bancă a fost la București, inițiată în 2016 și devenită operațională în 2017. 

Clujul a fost următorul pas – a doua bancă fondată, începută în 2018, prin găsirea unor parteneri locali.

De atunci, rețeaua s-a extins în mai multe orașe: Roman, Brașov, Oradea, Timișoara, Constanța, Craiova și Galați. Fiecare bancă deservește câte 4-5 județe.

La Cluj, noi ne ocupăm de:

• Cluj
  
  
• Alba
  
  
• Bistrița
  
  
• Sibiu
  

Și ne asigurăm că alimentele bune ajung unde e nevoie de ele – nu la gunoi.

Rezultate 2024: Câtă hrană a salvat Banca pentru Alimente Cluj

Mădălina: Ai zis niște cifre care mi-au făcut pielea de găină și am zis că mă enervează treaba asta cu risipa. 

Mama a lucrat o vreme la un lanț de supermarketuri și venea acasă plânsă pentru că trebuia să arunce mâncare perfect bună – salam, pastramă, lactate. 

Totul ajungea într-un singur sac (carne cu sticle de lapte), fără nicio șansă de a fi salvat ceva din acel amestec. Mi-a rămas imaginea asta în minte.

Și, de când v-am descoperit pe voi, parcă m-am mai liniștit. Măcar cineva face ceva.

Așa că, înainte să intrăm în cum funcționează sistemul vostru, vreau să vorbim despre rezultate. Suntem în 2024 – ce ați reușit să salvați până acum?

Andreea: Până la finalul lunii septembrie 2024, am reușit să salvăm 913 TONE de alimente. 

Dacă faci un calcul simplu, asta înseamnă echivalentul a peste 400 de tiruri pline cu hrană care, altfel, ar fi ajuns la gunoi.

Mâncarea asta ajunge, în mod recurent, la 45.000 de persoane. 

Nu e o acțiune de tip „o dată și gata” – e ceva constant. În cele mai multe cazuri, distribuim săptămânal. Iar în săptămâni excepționale, cum a fost cea în care vorbim acum, facem chiar două livrări.

Există și perioade mai lente, cum e vara, când fluxul de alimente scade ușor. 

Dar în general, menținem o ritmicitate clară – și ne bucurăm că putem sprijini atâția oameni în mod stabil.

Cum funcționează sistemul logistic al Băncii pentru Alimente Cluj

Mădălina: E clar că ce faceți e valoros – dar ce mi se pare cu adevărat remarcabil e felul în care ați construit un sistem. 

Nu e doar un gest caritabil de sărbători, ci o structură care funcționează constant. 

Ați devenit liantul dintre o resursă care există deja – mâncarea – și o nevoie imensă – oamenii care nu au ce să pună pe masă. 

Cum funcționează, concret, acest sistem?

Andreea: Ne place să spunem că lucrăm în 4 pași simpli:

1. Identificăm companiile donatoare. Luăm surplusul de hrană doar de la companii, nu de la persoane fizice. Avem nevoie de trasabilitate și documente în regulă – așa e corect și legal.
   
   
2. Recepționăm marfa în depozit. Fie că e vorba de fructe, lactate, carne sau ouă, toate ajung la noi, unde sunt sortate pe categorii și în funcție de termenul de valabilitate.
   
   
3. Partenerii ONG preiau alimentele. Noi suntem o echipă mică, doar șapte oameni la Cluj, deci nu putem distribui direct fiecărei persoane. De aceea, lucrăm cu organizații care deja sprijină comunități locale – copii, vârstnici, persoane cu dizabilități sau în risc de excluziune socială.
   
   
4. Produsele ajung la oameni. ONG-urile duc efectiv hrana acolo unde este nevoie. Noi doar le oferim resursele necesare pentru a-și face treaba și mai bine.
   

Mădălina: Deci, dacă un supermarket are, să zicem, 50 kg de mandarine la finalul zilei, cum se întâmplă? Vă sună și vine cineva de la voi?

Andreea: Depinde foarte mult de cantitate. Uneori, marfa vine direct la noi – cum s-a întâmplat chiar azi, când am primit 16 paleți de înghețată. 

Alteori, mergem noi să o ridicăm, dar încercăm să evităm asta pentru că implică un cost suplimentar.

Când vine marfa, ne organizăm rapid: chemăm ONG-urile partenere, știm exact câți beneficiari are fiecare și împărțim produsele în funcție de nevoile reale, nu matematic. 

De exemplu, o organizație cu 8 beneficiari nu va primi la fel ca una cu 100.

Acum patru ani lucram cu 13 ONG-uri. 

Azi avem mult mai multe și totul s-a rafinat. Vedem tirurile care intră și știm deja – aproape instinctiv – cum împărțim. 

Distribuția se face în funcție de tipul de produs, cantitate și context.

Am început acest sistem întâi cu depozite mari, apoi am creat parteneriate și cu retaileri – supermarketuri, magazine – și facem proiecte pilot cu ei. 

Mergem la finalul programului sau dimineața devreme, vedem ce produse pot fi ridicate, ne calibrăm împreună. 

Fiecare are propriile proceduri interne, deci trebuie răbdare și adaptare. Dar pas cu pas, am reușit.

Cum se face distribuirea produselor?

Andreea: Distribuția trebuie să aibă sens. Nu putem împărți la întâmplare.

De exemplu, dacă primim iaurturi, luăm în calcul:

• ce fel de iaurt sunt – cu bifidus, cu fructe, la găleți mari;
  
  
• cine le va primi – un centru de vârstnici, o familie, o cantină.
  

Un iaurt cu bifidus nu e potrivit pentru un cămin de bătrâni – le-ar putea face rău.

Un iaurt de 5 kg, dacă îl trimiți într-o comunitate vulnerabilă, poate provoca tensiuni – se vor bate pe el. 

Dar acel iaurt e perfect pentru o cantină socială, unde se gătește pentru sute sau chiar mii de oameni.

Distribuim inteligent, în funcție de nevoi reale. 

Ne dorim ca hrana să ajungă acolo unde e cu adevărat utilă.

Cine beneficiază de alimentele salvate – ONG-urile partenere

Mădălina: Lumea despre care vorbești tu e parte din realitatea în care trăiesc și eu, dar nu știu aproape nimic despre ea. 

Pot comanda mâncare oricând, de pe telefon, fără să mă gândesc ce înseamnă să aștepți un telefon ca să afli dacă azi vei mânca ceva dulce. Mă emoționează să știu că voi faceți lucrurile cu atâta atenție la detalii.

Vreau să ne povestești despre acele ONG-uri care lucrează cu voi. 

Ce fel de oameni sunt în spatele lor? 

Cine sunt acei oameni care așteaptă mâncarea salvată de voi? 

Dă-ne două-trei exemple concrete.

Andreea: Știi ce e frumos? Că și noi, care lucrăm zilnic cu cifre și livrări, simțim uneori nevoia să ne reconectăm cu realitatea pentru care facem tot acest efort. 

De aceea mergem regulat pe teren, alături de ONG-uri: livrăm împreună, gătim împreună, stăm de vorbă cu oamenii. 

Ne ajută să nu uităm de ce facem asta.

ONG-urile noastre sunt foarte diverse. Sunt peste 200 de organizații în rețeaua noastră la Cluj, și fiecare e o prelungire a băncii. Ele sunt ochii, urechile și inima acestui sistem.

➡️ Un exemplu concret: O organizație din Cluj gătește zilnic între 250 și 300 de mese calde. O parte din ele le livrează personal, iar restul ajung în sate izolate, unde oamenii în vârstă nu au altă sursă de hrană.

➡️ Avem ONG-uri care se ocupă de copii din centre de plasament sau case de copii. 

Am organizat tabere cu ei și am fost impresionați de maturitatea și curajul lor. Copii care, deși trăiesc în lipsuri, visează și știu că educația poate fi calea spre un viitor mai bun.

➡️ Îți dau și exemplul unei doamne extraordinare care coordonează o mică asociație. 

Are grijă de trei fete crescute de o bunică oarbă, care croșetează ca să le pună ceva pe masă. 

Asta înseamnă realitatea pentru unii oameni – nu campanii, nu branduri, ci pur și simplu dorința de a ajuta.

➡️ Mai este o familie care locuiește la 10-12 km de cel mai apropiat oraș. Părinții își duc copilul la școală cu o mașină veche, pe câmp, doar ca el să aibă șansa pe care ei nu au avut-o.

Noi nu putem ajunge direct la fiecare copil sau bătrân. Dar ONG-urile pot. 

Ele știu cine are nevoie de ajutor. Știu ce bolnavi sunt în blocul 3 din Sibiu, ce copil n-a lipsit de la școală deși n-avea ghete. Ele sunt puntea dintre noi și oameni.

Și tocmai pentru că sunt atât de importante, ne asigurăm că înainte de a intra în rețea, trec printr-un proces de verificare. 

Ne uităm dacă pot gestiona alimentele, dacă au dosare sociale, dacă știu să aibă grijă de partea birocratică, dar și dacă au empatie și prezență constantă în comunitate.

Țin minte o întâmplare care a rămas cu noi: sora mea a mers alături de o doamnă dintr-o organizație cu care urma să colaborăm. 

A intrat cu ea în cinci-șase apartamente. A venit înapoi plângând. 

A fost profund mișcată de felul în care acea femeie știa absolut totul despre fiecare beneficiar – de la tratamente și istoricul medical, până la copiii plecați în străinătate.

Asta înseamnă pentru noi parteneriatele: încredere, continuitate, grijă. 

Noi suntem liantul. Dar ei sunt cei care știu – cu adevărat – ce înseamnă să ajuți un om.

Cum a luat naștere depozitul Băncii pentru Alimente din Turda

Mădălina: Ați ajuns să aveți în Turda un depozit bine organizat, dar cum a început totul?

Andreea: În 2018, aveam un spațiu de doar 40 mp în Cluj. A fost suficient pentru început, când colectam aproximativ 8-9 tone pe an. 

În 2019, am ajuns la 65 de tone, iar în 2020 – odată cu pandemia și cu intrarea mea în echipă – totul s-a accelerat. Spațiul devenise insuficient.

Am căutat o soluție. În Cluj, costurile erau foarte mari. 

Așa că am ales Turda, orașul meu natal. Am început modest – inclusiv cu garajul personal, folosit timp de șase luni.

În cele din urmă, am găsit un spațiu potrivit: aproape de autostradă, cu acces pentru tiruri. 

A durat cam șase luni să strângem fonduri, să obținem autorizațiile (DSV, MADR), să implementăm HACCP și să amenajăm o zonă de refrigerare pentru lactate, legume, fructe.

Am primit apoi carne congelată. Nu aveam spațiu de congelare, așa că am distribuit totul imediat. 

Ne-am dat seama că avem nevoie de dotări suplimentare ca să nu pierdem donații valoroase din lipsă de infrastructură.

Acum, când ne sună un partener cu 16 paleți de produse, putem răspunde cu „da” – pentru că avem capacitatea și viteza necesare. 

Putem primi marfa vineri la prânz și o distribuim până seara.

Încă lucrăm la încredere. 

Companiile ne întreabă: 

„Aveți spațiu?”

„Puteți livra rapid?”

„Se respectă condițiile?”

Le spunem că în 2024 am sprijinit peste 52.000 de persoane. Și asta schimbă tot.

Când partenerii aud asta, încep să înțeleagă că sistemul chiar funcționează.

Cum se construiesc parteneriatele pentru salvarea alimentelor

Mădălina: Parteneriatele nu se fac peste noapte, mai ales când în joc sunt reguli stricte, controale și riscuri. 

Cât durează, în realitate, să construiți o colaborare?

Andreea: Nu există un răspuns unic. Poate dura două ore sau doi ani. 

Cu companiile internaționale, procesul e mai lent – deciziile trec prin sedii centrale, avocați, proceduri. Dar când parteneriatul se concretizează, știm că merită toată așteptarea.

La polul opus, am avut și situații urgente.

Într-o zi, o companie ne-a sunat: aveau un camion cu 10 tone de ceapă refuzată. 

În 90 de minute aveam actele semnate, marfa descărcată. Suntem pregătiți să reacționăm rapid.

Avem chiar un record: 13 paleți de produse congelate descărcați în 25 de minute. 

Facem tot posibilul să nu ținem șoferii în loc și să fim un partener eficient.

Cele mai frecvente situații apar când firme locale se confruntă cu marfă în risc:

– produse cu ambalaje greșite, dar bune,

– capete de caș excelente pentru gătit,

– biscuiți deteriorați la ambalare,

– sau ciocolată „de sezon” care aduce bucurie oricând.

Pentru toate acestea, lucrăm în colaborare strânsă cu autoritățile – DSVSA, MADR – ca să ne asigurăm că respectăm legislația și că marfa e sigură pentru consum.

Parteneriatele nu se fac doar semnând hârtii. 

Se clădesc cu încredere, responsabilitate și capacitatea de a fi acolo, la timp, când e nevoie.

Implicarea Băncii pentru Alimente în schimbări legislative privind risipa

Mădălina: Mi se pare extraordinar că, dincolo de distribuția de alimente, ajungeți să influențați inclusiv legile. 

Voi vedeți ce nu funcționează, știți ce soluții sunt posibile și le aduceți în discuție cu producători, autorități. 

E parte din misiunea voastră să contribuiți la schimbarea cadrului legislativ?

Andreea: Da, e o direcție firească pentru noi. Colegii mei au fost implicați încă din 2016 în redactarea primei legi privind risipa alimentara, iar acum, din 1 ianuarie 2025, legea va suferi modificări – unele propuneri venind chiar din partea noastră.

Am fost consultați recent pentru ultimele ajustări legislative și sperăm ca opiniile noastre să fi contat. Ne dorim un cadru mai clar, mai aplicabil, mai apropiat de realitate – și mai ales aliniat cu ceea ce se întâmplă în Europa.

Odată cu introducerea sancțiunilor în 2025, vedem deja o schimbare: companiile vin spre noi. 

Nu mai trebuie să le convingem – ne caută ele, tocmai pentru că știu că putem gestiona marfa legal, eficient și cu grijă.

Este o validare a muncii noastre – și un semn că pașii mici, făcuți cu răbdare și consecvență, pot duce și la schimbări mari, de sistem.

Cum poți susține Banca pentru Alimente – ca firmă sau individ

Mădălina: Am vorbit mult despre marii retaileri, dar dacă te ascultă acum o companie mică sau o persoană fizică, cum poate ajuta? 

Se poate implica cineva care nu are tone de produse de donat?

Andreea: Absolut! Dacă ai o firmă mică, poți susține Banca prin sponsorizare. 

Chiar avem nevoie de resurse pentru depozit, rafturi, transport sau combustibil. 

Avem companii locale care donează constant, oricât de mic ar fi sprijinul.

Pentru persoane fizice, una dintre cele mai frumoase modalități este donația recurentă – 50, 70 sau 100 de lei lunar fac o mare diferență. 

Cu timpul, vedem cum din astfel de donații acoperim, de exemplu, plinuri pentru dubele de transport.

O altă variantă foarte accesibilă este donarea de produse în campaniile noastre de Paști și Crăciun. 

Suntem în supermarketuri cu voluntari, iar oamenii pot cumpăra produse neperisabile și să le lase în coșurile noastre.

Da, poți pune și produse de igienă: șampon, pastă de dinți, absorbante. Le primim cu recunoștință. 

Avem chiar o categorie dedicată: non-food. Și sunt extrem de valoroase pentru ONG-urile partenere.

Este minunat când cineva întreabă: „Aveți nevoie de plastilină pentru tabere?” și, în câteva zile, apare o donație exact cu ce căutam. 

Energia asta colectivă funcționează. Și oricine o poate alimenta.

Visul Andreei și cum putem contribui fiecare la reducerea risipei

Mădălina: Dacă te-ar auzi acum toți românii, ce le-ai spune?

Andreea: Aș spune atât: fiecare sprijin contează. 

Mi-l amintesc pe domnul de aproape 90 de ani care ne-a văzut mașina parcată în fața biroului și a venit să ne dea 15 lei. 

Banii aceia sunt și azi acolo, lipiți pe frigiderul nostru, ca să ne amintim că fiecare gest mic poate fi o sămânță care crește.

Contribuiți. 

Fie că susțineți banca, fie o altă cauză în care credeți, faceți-o. 

Dați mai departe. Conectați oameni. 

Poate nu sunteți distribuitor sau producător, dar poate cunoașteți pe cineva. 

Un contact poate deschide o ușă care schimbă vieți.

Mădălina: Și visul tău?

Andreea: 

Visez la o lume în care niciun copil nu se culcă flămând. 

Să nu mai existe sărăcie extremă. 

Mă gândesc la fetele mele, la copiii altora. Vreau ca toți să aibă acoperite măcar nevoile de bază, ca să poată să viseze, nu doar să supraviețuiască.

Putem ajunge acolo? Nu știu. 

Dar știu sigur că putem merge într-acolo. 

Dacă fiecare contribuie cu puțin, se adună mult.

Și da, vorbim despre risipa din industrie. Dar adevărul e că 49% din risipă se întâmplă în casele noastre. 

Și acolo avem putere. Dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să începem și cu noi.

Poate n-ai văzut niciodată fața unui copil care primește o felie de cozonac, de Paști, dintr-un transport salvat de la risipă. 

Poate n-ai stat niciodată în spatele unui frigider industrial, printre cutii și liste de distribuție, întrebându-te cum împarți 40 de kilograme de brânză între 200 de oameni. 

Dar la Turda, în fiecare zi, cineva face exact asta.

Și o face nu doar cu eficiență, ci cu inima deschisă și o viziune clară: nimeni nu ar trebui să se culce flămând.

Dacă ai simțit ceva citind acest articol – emoție, furie, recunoștință, dorința de a te implica – lasă acel sentiment să prindă rădăcini. Scrie-le. Întreabă cum poți ajuta. 

Poate 50 de lei pe lună, poate un contact, poate o sponsorizare, poate... o mână întinsă.

Pentru că da – fiecare gest contează.

Și fiecare aliment salvat poate fi o masă, o bucurie, un pic de demnitate.

Tu poți face diferența.

Și da, e loc și pentru tine în povestea asta.

Acest articol este inspirat din episodul 140 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcast. 

Mai citește și despre: 

• Banii și Legile Universale - Cum se completează?
• Marketing, antreprenoriat și dilemele care apar pe drum – 8 întrebări și soluții practice

‍

Sursa foto: Imagini generate cu AI