Succesul în freelancing nu vine din noroc, ci din claritatea cu care îți organizezi munca.

Când te uiți la Claudiu prima dată, ai senzația că „știe ce face”.

Pare foarte clar, foarte așezat. 

Doar că, așa cum povestește chiar el, claritatea asta n-a venit nici peste noapte, nici din noroc, ci dintr-un burnout serios, o barcă în mijlocul mării în Thailanda și o decizie: nu mă mai întorc la fel la birou.

Înainte să fie freelancer și să lanseze platforma „Viața de Freelancer”, Claudiu a fost copilul care desfăcea mașinuțe ca să vadă ce e înăuntru, basistul de pe scenă, profesorul, omul de radio, antreprenorul de agenție care muncea până nu mai știa ce-i place și ce nu.

Freelancingul n-a apărut ca o evadare romantică, ci ca un răspuns la întrebarea: 

‍Eu chiar așa vreau să trăiesc?

Mi se pare foarte important că, atunci când vorbește despre succes în freelancing, Claudiu nu îți vinde vise cu „lucrezi de pe plajă și gata”.

Vorbește despre abilități, structură, nișare, relația cu banii și, mai ales, despre cât de mult contează claritatea: în ce știi să faci, pentru cine lucrezi, cât valorează munca ta și cum arată, concret, o zi de lucru pentru tine.

În rândurile care urmează, o să găsești, printre povești și exemple concrete:

• cum a ajuns Claudiu de la agenție și burnout la „Viața de Freelancer”;
• ce înseamnă să intri în freelancing pe „ușa din față”, nu din impuls;
• ce abilități îți trebuie ca să fii nu doar liber, ci și stabil financiar;

Mai afli și:

• de ce libertatea reală vine din organizare și colaborare, nu din haos;
• cum să te uiți altfel la bani, prețuri și nișare, ca să nu mai muncești mult pe bani puțini.
  

Dacă ești freelancer sau cochetezi cu ideea, s-ar putea ca dialogul cu Claudiu să-ți aducă exact lucrul de care ai cea mai mare nevoie acum: nu încă o idee „cool”, ci un pic de ordine în gânduri.

Cine e Claudiu Jojatu și drumului lui spre freelancing

Mădălina: Claudiu, bine ai venit la Thinking Made Visible! 

Pentru cei care nu te cunosc încă, cine este Claudiu Jojatu?

‍Claudiu: Mulțumesc pentru invitație, mă bucur tare că sunt aici. 

Întrebarea asta, „cine ești?”, e una la care am învățat să răspund abia de câțiva ani. Mult timp n-aș fi știut ce să spun. Eram un om curios, care încerca tot felul de lucruri, dar fără o direcție clară.

Am fost copilul care desfăcea mașinile de jucărie să vadă ce e înăuntru. 

Apoi am devenit adolescentul care cânta la violoncel, basistul care a urcat pe scenă cu trupe rock, pilotul care a simțit adrenalina curselor și profesorul care a vrut să-i învețe pe alții. 

Am fost realizator de radio, om de comunicare, antreprenor, și de câțiva ani, freelancer.

Privind înapoi, realizez că toate experiențele astea aveau un fir comun: dorința de a învăța și de a înțelege cum funcționează lucrurile.

Mi-a luat ceva să pricep că nu e nevoie să aleg „o singură etichetă”. Sunt un om curios, care se bucură să facă lucruri diferite, dar care acum are claritate.

Terapia m-a ajutat mult în procesul ăsta. Mi-am dat seama că nu e despre ce titlu pui lângă nume, ci despre ce fel de om ești în ceea ce faci. 

Acum pot să spun că sunt un om care caută sens, care muncește cu oameni și pentru oameni, și care crede că învățarea continuă e cea mai frumoasă formă de libertate.

Burnout-ul care a dus la proiectul Viata de Freelancer

Mădălina: Ai spus adesea că freelancingul a fost pentru tine mai mult decât o alegere profesională, a fost o schimbare de viață. 

De ce crezi atât de mult în freelancing și cum a apărut ideea „Viata de Freelancer”?

‍Claudiu: Adevărul e că n-am ajuns la freelancing dintr-un plan măreț, ci dintr-un burnout uriaș. 

Eram antreprenor, conduceam o agenție de marketing și lucram aproape non-stop. Într-o zi, am realizat că nu mai pot. 

Nu mai simțeam bucurie, sens, energie. 

Totul devenise un zgomot constant.

Așa am decis să plec în Thailanda. Singur, fără laptop, fără agendă. Am vrut doar liniște. 

Țin minte un moment anume: eram într-o barcă, în mijlocul mării, și pentru prima dată după ani de zile, în capul meu era tăcere. 

‍Atunci am izbucnit în plâns. 

Erau luni de oboseală și de presiune care ieșeau la suprafață. 

Și mi-am spus: Nu mă mai întorc la birou. Nu mai pot să muncesc așa.

Inițial, ideea mea era să fac un proiect pentru digital nomads, pentru cei care voiau să lucreze de oriunde. 

Dar când am început să cercetez piața din România, mi-am dat seama că nu există aproape deloc oameni care să trăiască așa. N-aveam „cu cine”.

Așa că am pivotat. Am început să vorbesc cu freelanceri. În România, în Europa, prin comunități online. Am stat de vorbă cu peste 150 de oameni și le-am pus o singură întrebare: 

‍Care e cea mai mare problemă a ta ca freelancer?

Aproape toți au răspuns la fel: lipsa de constanță. 

O lună ai prea multe proiecte, trei luni n-ai nimic. Azi câștigi bine, mâine nu știi dacă îți poți plăti chiria. Mi s-a părut că trăiesc toți într-un carusel emoțional.

La început am crezut că soluția e o platformă de matching între clienți și freelanceri. Dar după câteva luni mi-am dat seama că problema nu era lipsa de clienți, ci lipsa de know-how de business. 

Oamenii erau foarte buni specialiști, dar nu știau cum să-și organizeze munca, să-și negocieze tarifele, să-și gestioneze cash flow-ul, să comunice cu clienții.

Așa s-a născut Viața de Freelancer: din dorința de a crea un spațiu unde oamenii ca mine să poată învăța unii de la alții. 

Nu era doar despre „cum să faci bani”, ci despre cum să-ți construiești o viață mai echilibrată, cu sens și claritate.

Mădălina: Și a devenit mult mai mult decât o simplă platformă.

Claudiu: Da, azi e o comunitate vie. Când am început, îmi doream 2.000–3.000 de oameni. Acum suntem mult mai mulți. Dacă m-aș întoarce la Claudiu din barca din Thailanda, i-aș spune doar atât: Mulțumesc că ai avut curajul să te oprești.

Pentru că tot ce trăiesc acum s-a născut din acel moment de liniște.

Cum intri în freelancing cu claritate, nu bazat pe noroc

Mădălina: Mulți oameni se gândesc la freelancing ca la o evadare: să scape de un job care nu le mai place. 

Dar cum poți intra în freelancing fără să te pierzi pe drum? 

Ce ar trebui să pregătești înainte să-ți dai demisia?

Claudiu: Sunt, de fapt, două moduri în care poți intra în freelancing. Eu le numesc „ușa din față” și „ușa din spate”.

Prin ușa din față intri atunci când te pregătești conștient. Ai deja câțiva clienți, știi ce servicii oferi, ai un mic fond de siguranță (bani puși deoparte pentru 4–6 luni în care, poate, nu vei avea constant proiecte). 

Îți calculezi costurile, îți organizezi timpul și îți dai voie să înveți cum funcționează lucrurile.

Prin ușa din spate intri când se întâmplă un snap: te saturi, te frustrezi și pleci fără plan. De obicei, e o decizie emoțională. 

Și nu zic că nu funcționează, mulți au reușit așa, dar e o cale mai grea. E plină de anxietate, incertitudine și stres financiar.

Idealul? Să ai un pic de planificare. 

Nu ca să-ți tai curajul, ci ca să-ți păstrezi libertatea și mintea limpede.

Mădălina: Ok, presupunem că ai intrat pe ușa din față. 

Ce abilități îți trebuie ca să reziști și să crești?

Claudiu: Trei lucruri sunt esențiale:

1. Un skill real, valoros și cerut în piață
   Mulți oameni pornesc de la ideea „fac ce-mi place”. E frumos, dar trebuie să existe cerere. Freelancingul funcționează la intersecția dintre ce știi să faci bine și ce are nevoie piața.
   
2. Abilități sociale
   Dacă nu știi să vorbești cu oamenii, să asculți, să explici clar ce faci, îți va fi foarte greu. Eu sunt introvert, dar mi-am antrenat această abilitate. Îi spun „introvert adaptat”: nu iubesc să fac networking, dar știu cât de important este.
   
3. Abilitatea de a vinde
   Fără vânzări, nu există freelancing. Poți fi cel mai bun designer, marketer sau programator, dar dacă nu știi să vinzi, nu vei avea clienți. Și nu e vorba despre manipulare, e despre a arăta clar cum ajuți.
   

Mădălina: Mulți freelanceri se tem de ideea de „a vinde”.

Cum depășești relația asta greoaie cu banii și cu prețul propriei munci?

Claudiu: Se întâmplă des să ne autosabotăm înainte ca omul din față să zică ceva. În mintea noastră apare vocea care spune E prea mult. N-o să accepte și tai din preț.

Realitatea e că prețul nu e despre cât valorezi tu ca om, ci despre valoarea pe care o aduci în business-ul clientului. 

O negociere corectă nu e o luptă, e o conversație despre obiective și rezultate.

Mădălina: Spuneai într-un episod din podcastul tău că „nișarea e cel mai bun lucru greu”. 

Ce vrei să spui prin asta?

Claudiu: Nișarea e cel mai bun exercițiu de claritate pe care îl poți face. Înseamnă să alegi pentru cine lucrezi, ce problemă rezolvi și prin ce metodă.

Când am început, făceam de toate: campanii, texte, design, consultanță. 

Acum, sunt clar: sunt strateg de comunicare și lead generation pentru companii SaaS și tech. Atât. Când am spus „nu” la restul, am început să cresc.

Când te nișezi:

• devii mai rapid;
• crește calitatea muncii tale;
• câștigi mai bine;
• dar, da, trebuie să spui NU des.
  

E inconfortabil, mai ales la început, dar libertatea adevărată vine din claritate.

Mădălina: Și cum știi dacă mergi în direcția bună?

Claudiu: Prin măsurare. Eu îmi măsor timpul aproape obsesiv: pe clienți, pe tipuri de proiecte, pe activități pe care le pot factura și pe care nu le pot factura.

Am descoperit că unele activități îmi consumau 50% din timp și aduceau doar 20% din venit. 

Am renunțat la ele. Am „concediat” clienții care nu îmi aduceau profit.

Freelancingul nu e noroc, e organizare și claritate. 

Când știi exact ce faci, pentru cine și cât valorează, atunci începe să apară și succesul.

Libertatea in freelancing vine din organizare și colaborare

Mădălina: Spunem adesea că ne dorim libertate. Dar uneori, în freelancing, libertatea se transformă într-un haos de deadline-uri și nopți pierdute. 

Cum faci să nu ajungi acolo?

Claudiu: Cred că libertatea adevărată nu înseamnă să lucrezi oricând vrei, ci să-ți poți alege conștient când lucrezi. 

E o diferență mare între a fi liber și a fi dezorganizat.

Când am început, și eu aveam „libertatea falsă”: lucram până la 2 noaptea, răspundeam la mesaje duminica, și mă mințeam că „așa e viața de freelancer”. 

În realitate, nu era libertate, era doar lipsă de structură.

Acum, am o rutină clară. Mă culc la aceeași oră, mă trezesc devreme, și îmi structurez ziua în blocuri de timp. Dimineața fac munca de focus: strategii, planuri, scris. 

După prânz, am întâlniri și call-uri. La ora 17, închid laptopul. 

E disciplină, dar una care îmi dă spațiu pentru mine.

Paradoxal, libertatea vine din limite. 

Când știi clar ce faci și când, creierul se relaxează. 

Nu mai ești mereu „pe fugă”.

Mădălina: Ai spus de multe ori că un freelancer ar trebui să învețe să colaboreze. Dar nu e freelancingul despre „a lucra singur”?

Claudiu: Exact aici greșesc mulți. Freelancingul nu înseamnă izolare, înseamnă independență. Poți fi independent și totuși să colaborezi.

Eu lucrez cu alți freelanceri constant. Sunt proiecte pe care le coordonez și unde dau mai departe 70–80% din buget, iar eu păstrez doar o marjă. 

Nu pentru că „iau comision”, ci pentru că aduc valoare prin strategie, comunicare și relația cu clientul.

Colaborarea îți permite să rămâi concentrat pe ce știi să faci cel mai bine.

Mădălina: Cum îți dai seama ce să delegi și ce să păstrezi?

Claudiu: E simplu. Fă un exercițiu pe o foaie A4: împarte-o în patru cadrane.

• În primul scrii lucrurile pe care le știi și îți plac.
• În al doilea, scrii lucrurile pe care le știi, dar nu-ți plac.
• În al treilea, ce nu știi, dar ți-ar plăcea să le înveți.
• Și în ultimul,  scrii ce nu știi și nici nu te interesează.
  

Tot ce e în cadranele doi și patru se poate delega.

Acolo pierzi timp și energie.

Apoi mai fac un exercițiu: îmi fac o organigramă personală, ca și cum aș avea o agenție de 50 de oameni. 

Pun toate rolurile care există: de la project manager la contabil, și văd câte dintre ele le acopăr eu singur.

De fiecare dată când simt că obosesc, știu că am prea multe pălării în același timp. 

Și atunci caut un colaborator, un virtual assistant, pe cineva care să preia o parte din sarcini.

Mădălina: Sună foarte structurat, aproape corporatist.

Claudiu: Da, și e ironic, nu? Mulți freelanceri fug din corporație pentru libertate. 

Dar ca să ai libertate, ai nevoie de procese. Diferența e că acum procesele sunt ale mele. Eu le aleg, eu le adaptez, eu decid când le schimb.

Libertatea reală nu e despre a scăpa de reguli, 

ci despre a-ți construi propriile reguli.

Mituri despre freelanceri: de ce nu sunt doar varianta ieftină

Mădălina: Circulă des ideea că freelancerii sunt „ieftini”, că îi angajezi pe o cafea și o ciorbă. 

De ce crezi că există mitul ăsta?

Claudiu: Așa e, și apare mai ales în Europa de Est. În multe locuri din Vest, freelancerul senior e mai scump decât o agenție. 

Dar la noi, ani la rând, s-a construit imaginea asta de „soluție rapidă și ieftină”.

De fapt, un freelancer bun nu e o opțiune low-cost, e o opțiune smart. 

Pentru că:

• are experiență aplicată, vine direct cu soluția, nu cu un PowerPoint;
• implementează el, fără să mai treacă munca prin cinci niveluri de aprobare;
• livrează mai repede și mai personalizat.
  

Mitul s-a menținut și din cauza freelancerilor care se subevaluează. Mulți pornesc cu prețuri mici „ca să prindă clienți” și rămân blocați acolo. 

Problema e că așa educi piața să te vadă doar ca pe o mână de lucru, nu ca pe un partener.

Freelancerii nu sunt ieftini. 

Cei buni sunt eficienți, iar asta valorează mai mult decât o reducere.

De ce se plâng antreprenorii de freelanceri (și invers)

Mădălina: În comunitatea Viața de Freelancer vezi zilnic ambele perspective. 

De ce se plâng antreprenorii de freelanceri, și invers?

Claudiu: Cel mai des, de lipsă de claritate. 

De multe ori, nici freelancerul, nici clientul nu știu exact ce au nevoie unul de la celălalt. 

Antreprenorul se așteaptă la „magie peste noapte”, iar freelancerul presupune că „e clar” ce trebuie făcut.

Am văzut sute de exemple: antreprenori care trimit cereri de ofertă vagi și freelanceri care răspund cu un simplu link la portofoliu, fără o prezentare personalizată. 

Nu e rea intenție, e doar lipsă de educație în colaborare.

Freelancerul are responsabilitatea să educe clientul: să ceară un brief clar, să explice procesul, să propună un contract și un avans. 

Asta nu te face rigid, ci profesionist.

Pe de altă parte, antreprenorii trebuie să înțeleagă că freelancingul nu e o loterie. 

Dacă vrei calitate, plătește pentru ea. 

E o relație de parteneriat, nu o comandă la fast food.

Trăim într-o perioadă în care informația e peste tot. Lipsa de know-how nu mai e o scuză. 

Dacă vrei colaborări bune, trebuie să comunici clar, să asculți și să tratezi omul din fața ta cu respect, indiferent dacă e freelancer sau client.

Bani și claritate în feelancing: cum transformi munca în valoare

Mădălina: Mulți freelanceri se blochează când vine vorba de bani. 

Fie cer prea puțin, fie evită să vorbească despre prețuri. 

Cum ar trebui, de fapt, să ne raportăm la bani in freelancing?

Claudiu: Cu normalitate. Nu cu rușine. În România am crescut cu expresii de genul „banii sunt ochiul dracului”, iar asta ne sabotează inconștient. 

Banii nu sunt scopul, dar sunt oxigenul businessului. 

Dacă nu ai destui, intri în panică și accepți clienți nepotriviți.

Eu cred că a fi bine plătit îți permite să livrezi calitate și să alegi proiecte care chiar contează. Când ai stabilitate financiară, poți să spui „nu” și să-ți păstrezi etica.

Negocierea nu e despre preț, ci despre valoare. 

Înainte de a discuta sumele, întreb: Care e obiectivul tău real?

Poate clientul vrea mai mult trafic, dar problema e lipsa conversiilor. Așa descoperim gap-ul dintre unde e și unde vrea să ajungă, și acolo intervine munca mea.

Când legi prețul de rezultat, nu mai e vorba de „scump” sau „ieftin”. 

Devine o investiție.

Claritatea financiară vine din înțelegerea propriei valori și din curajul de a o comunica. Freelancerul care își știe valoarea nu cere bani: îi merită.

Cum definești cu adevărat succesul in freelancing

Mădălina: Când te uiți la parcursul tău și la atâția freelanceri din jur, cum definești succesul în freelancing?

Claudiu: Succesul nu are o rețetă universală. 

Pentru unii înseamnă să câștige mai mult, pentru alții, să aibă timp liber, sau pur și simplu liniște. 

Eu cred că succesul în freelancing înseamnă să trăiești după propriile reguli, nu după ale altora.

Am citit cândva în No Excuses de Brian Tracy că succesul are trei pași simpli:

1. Decide exact ce vrei.
2. Înțelege prețul pe care trebuie să-l plătești.
3. Fii dispus să plătești acel preț, zi de zi.

Freelancingul nu e despre noroc, e despre consecvență. 

Dacă azi lucrezi, mâine nu, poi mâine te plângi că „nu merge”, nu e vina pieței. E doar lipsă de disciplină.

Eu îmi construiesc fiecare zi cu intenție. Seara îmi notez ce a mers bine și ce urmează mâine. 

Dimineața citesc o oră, lucrez la task-urile importante, apoi am call-uri și timp pentru oameni. Mă culc devreme, meditez, fac mișcare. 

Nu e rigiditate, e structură care mă ține echilibrat.

Succesul vine din claritate și rutină. 

Din momentele mici, repetate zilnic, în care alegi să apari la muncă, chiar și când nu e ușor.

Ce înseamnă pentru Claudiu să își facă gândirea vizibilă

Mădălina: Întrebarea pe care o pun fiecărui invitat: ce înseamnă pentru tine să-ți faci gândirea vizibilă?

Claudiu: Pentru mine, înseamnă să nu mă mint. 

Să am curajul să pun pe masă și ce e frumos, dar și ce e greu.

De multe ori, vedem online doar vârfurile de iceberg: proiecte reușite, clienți mari, călătorii, cifre. 

Nu vedem nesiguranța, oboseala, anxietatea, nopțile în care te întrebi dacă ești pe drumul bun. Și, cumva, ajungem să credem că doar noi avem zile grele.

Eu cred că a-ți face gândirea vizibilă înseamnă vulnerabilitate asumată. 

Înseamnă să spui: „Uite, aici mi-a fost frică. Aici n-am știut ce fac. Aici am greșit, dar am învățat.” Nu pentru validare, ci pentru autenticitate.

Să gândești vizibil e să arăți procesul, nu doar rezultatul. 

Să-i lași și pe alții să vadă că nu trebuie să fie perfecți ca să reușească.

Pentru mine, #noBS e o formă de respect. Dacă împărtășesc și părțile grele, poate cineva care citește înțelege că nu e singur. Și poate își dă voie să continue.

Pentru mine, principiul #noBS (fără măști, fără ambalaje inutile), e o formă de respect. 

Dacă împărtășesc și părțile grele, poate cineva care citește înțelege că nu e singur. 

Și poate își dă voie să continue.

Freelancingul nu e despre noroc, e despre alegeri conștiente.

Despre cum îți organizezi timpul, proiectele și, mai ales, felul în care te privești pe tine ca profesionist.

Claudiu Jojatu vorbește despre toate astea cu o claritate care inspiră, dar și cu o onestitate pe care rar o întâlnești.
‍
Poate și pentru că el a trăit pe propria piele ce înseamnă haosul muncii fără limite și liniștea care vine odată cu ordine și sens.

Dacă simți că vrei să duci freelancingul tău la următorul nivel, nu doar prin mai multă muncă, ci prin mai multă claritate, te invit să-l descoperi pe Claudiu și comunitatea pe care a construit-o, Viața de Freelancer.

Este un spațiu în care freelanceri, antreprenori și specialiști împart experiențe reale, resurse utile și sprijin autentic.

Îl găsești și pe Claudiu Jojatu pe rețelele lui de social media, Facebook și Instagram, unde vorbește despre business, libertate și echilibru fără filtre, exact așa cum o face și aici.

Iar dacă ți-a plăcut articolul, trimite-l mai departe unui prieten freelancer.

S-ar putea ca, printre rânduri, să găsească și el acel lucru de care are cel mai mult nevoie acum: un pic de claritate.

Acest articol este inspirat din episodul 36 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcasts.

‍Sursa foto: Imagini generate cu AI