Ce este Psihologia Spațiului și cum îți influențează emoțiile?

Ai intrat vreodată într-o casă și ai simțit imediat liniște, de parcă locul te-ar fi îmbrățișat?
Sau, dimpotrivă, ai pășit într-o încăpere frumoasă, dar rece, în care nu te simțeai deloc confortabil?

Nu e doar impresia ta. 

Spațiile în care trăim și lucrăm ne influențează mai mult decât credem: ne pot ridica moralul, ne pot liniști, ne pot inspira sau, uneori, ne pot obosi fără să ne dăm seama.

Asta este esența Psihologiei Spațiului, o știință care arată cum lumina, culorile, obiectele sau felul în care sunt așezate lucrurile în jurul nostru ne modelează emoțiile și felul de a fi. 

În același mod, și noi, prin prezența și energia noastră, transformăm spațiile în care locuim.

Într-o discuție cu Georgiana Spătaru, terapeut transgenerațional, autoare și om care privește viața cu o curiozitate molipsitoare, am descoperit cum îți poți privi altfel casa, biroul sau chiar camera în care stai acum.

Din acest articol vei afla:

• ce înseamnă psihologia spațiului și de ce poate schimba felul în care te simți zi de zi;
• cum îți oglindesc locurile interioare emoțiile și poveștile personale;
• pași simpli prin care să creezi un spațiu care nu e doar „frumos”, ci care te sprijină emoțional.

Așază-te comod și citește cu multă curiozitate.

La final, s-ar putea să începi să privești spațiul din jurul tău cu alți ochi.

Cine este Georgiana astăzi: identitate, roluri, valori.

Georgiana: Întrebarea asta pare simplă, dar e una dintre cele mai grele. 

Dacă ar fi să mă descriu în câteva cuvinte, aș spune că sunt un om curios și bucuros de viață. Îmi place să descopăr, să mă reinventez, să văd cum viața mă provoacă să-mi descopăr identitatea.

Sunt femeie, soție, prietenă, mamă și, în același timp, simt că sunt o expresie a luminii divine. 

Îmi dau voie să fiu și cea care se bucură profund de spiritualitate, dar și cea care, dacă aude o piesă bună într-un club, se urcă pe masă și dansează. Pentru mine, ambele laturi sunt la fel de autentice.

Ani de zile am simțit că trebuie să aleg: ori rămân fidelă unei singure versiuni despre cine sunt, ori nu sunt coerentă. 

Astăzi am învățat să mă bucur de diversitatea mea. 

Sunt pasionată de psihologie, dar nu mă limitez la asta. Îmi dau voie să explorez proiecte diferite, de la cercuri de femei și tabere mamă–fiică, până la concepte noi, precum psihologia spațiului.

Sigur, nu sunt omul care se răzgândește de la o zi la alta. Relațiile mele, de prietenie, de colaborare sau de iubire, sunt dovada asta. 

Dar curiozitatea și libertatea nu mă lasă să mă opresc din explorare. 

Și da, am avut mereu frica de „nu știu destul”. Doar că acum o privesc cu seninătate: nu știu destul, și e în regulă. 

Important este că îmi trăiesc viața cu integritate și seriozitate, iar asta mă ajută să aduc valoare celor cu care lucrez.

Dacă m-ar întreba cineva pe stradă cu ce mă ocup, probabil aș răspunde simplu: sunt pasionată de psihologie și un bon vivant – un om care trăiește bucuria vieții și îi invită și pe alții să culeagă din această „livadă” în care am strâns mere felurite.

Formări și studii actuale: psihogenealogie, educație spirituală, psihologia spațiului.

Mădălina: Îmi place să spun că ești un studiu de caz de brand personal care nu încape într-o cutiuță fixă. Nu ți-ai ales o nișă mică, o pătrățică în care să stai și, totuși, brandul tău înflorește constant. 

Cred că secretul stă în faptul că tu nu te oprești din formare. 

Care sunt studiile și formările la care lucrezi acum?

Georgiana: Adevărul e că nu mă opresc niciodată din a învăța. În prezent, am trei direcții principale:

1. Psihogenealogia - un domeniu fascinant, încă plin de necunoscute. Studiez cum comportamentele și atitudinile se transmit transgenerațional și de ce, de exemplu, eu am preluat anumite tipare, dar fratele meu nu. E un proces de cercetare continuă, în care lucrez și cu echipe internaționale.
   
2. Educația spirituală a copiilor - cred cu tărie că aceasta este piesa lipsă pentru a crește copii echilibrați emoțional și spiritual. Învăț de la profesori precum Lisa Miller (profesor la Universitatea din Columbia) despre cum să îi încurajăm pe cei mici să își descopere propria esență și să navigheze cu încredere într-o lume aflată în permanentă schimbare.
   
3. Psihologia spațiului - un domeniu vechi, dar pe care încerc să îl privesc cu ochi noi. Colaborez cu arhitecți și designeri de renume, încercând să arăt cum spațiile în care trăim ne influențează emoțiile. Nu există încă „manuale” clare aici, așa că biroul meu e plin de cărți de psihologie, sociologie și arhitectură. Scopul meu e să conturez o viziune prin care o casă să nu fie doar patru pereți și un acoperiș, ci un spațiu care să ne susțină emoțional.
   

Pe scurt, învățare continuă și multă curiozitate. Asta mă ține vie și îmi dă resurse pentru a aduce ceva valoros celor cu care lucrez.

Ce este Psihologia Spațiului și cum ne influențează emoțiile?

Mădălina: Cred că mai ales în pandemie am realizat cu toții cât de mult ne influențează spațiul de acasă emoțiile. 

Am simțit că aceiași pereți nu pot fi, în același timp, loc de relaxare și birou. 

De aici vine întrebarea: ce este, de fapt, psihologia spațiului, așa cum o înțelegi tu astăzi?

Georgiana: Pentru mine, psihologia spațiului înseamnă felul în care mediul în care trăim ne influențează emoțiile, comportamentele și starea de bine. 

Este știința care observă cum elementele unui loc (lumină, culoare, texturi, obiecte) se imprimă asupra noastră și ne pot susține sau, dimpotrivă, ne pot destabiliza.

Am început să explorez domeniul în pandemie, când un client m-a rugat să îi ajut angajații să-și organizeze mai bine spațiile de lucru de acasă. 

Am descoperit atunci cât de mult contează detalii aparent minore: unii lucrau în baie pentru că era singurul loc liniștit, alții în bucătărie sau dormitor. 

Mi-am dat seama că nu există suficiente resurse pentru a învăța oamenii să își creeze spații care să-i sprijine emoțional.

Un exemplu concret este o familie de danezi cu un copil cu autism. Acesta nu suporta lumina puternică, ceea ce crea tensiuni pentru părinți, nevoiți să lucreze cu draperiile trase. 

Am cercetat atunci psihologia luminii și am aflat că lipsa luminii naturale ne face, în timp, mai irascibili. 

În cazul lor, am căutat soluții care să aducă echilibru între nevoile copilului și ale părinților.

De aici am început să creez un ghid pentru designeri și arhitecți, cu recomandări adaptate la diverse contexte, printre care:

• pentru persoane cu anxietate - culori deschise, spații aerisite, dar și colțuri de confort, care să transmită siguranță;
  
• pentru persoane cu tulburări de vedere sau sensibilitate la lumină - ajustarea intensității și calității luminii;
  
• pentru familii, în general - case care reflectă identitatea și stilul lor de viață, nu un „șablon” identic pentru toată lumea.
  

Cred că aici e esența: fiecare spațiu ar trebui să spună ceva despre tine și, mai ales, să te susțină emoțional. 

Altfel, riști să investești timp și bani într-o casă „frumoasă”, dar în care nu te simți cu adevărat acasă.

De ce contează Psihologia Spațiului pentru designeri și arhitecți?

Mădălina: Dacă aceste informații ajung la designeri sau arhitecți, e posibil ca unii să simtă că e „încă o responsabilitate” după anii lungi de școală și practică. 

Cum le-ai explica de ce contează psihologia spațiului în munca lor?

Georgiana: Adevărul e că nu e pentru toată lumea. Dar eu cred că atunci când un spațiu este finalizat, el nu ar trebui să poarte „semnătura” designerului, ci energia celui care îl locuiește. 

Casa ta ar trebui să vorbească despre tine, nu despre un trend văzut în reviste.

Unii clienți caută doar să demonstreze ceva („dovedire” - prin obiecte scumpe, case după modele la modă). 

Alții, aflați în proces de „devenire”, caută autenticitate și își doresc ca spațiul lor să îi susțină cu adevărat. Pentru aceștia din urmă, psihologia spațiului devine extrem de valoroasă.

De aceea, eu nu încerc să conving pe nimeni. Ci am creat un ghid cu aproape 100 de întrebări deschise, menit să ajute designerii și arhitecții atunci când întâlnesc clienți interesați să-și alinieze locuința cu cine sunt ei.

În loc de întrebări standard („ce texturi îți plac?”), ghidul meu scoate la iveală tipologii de clienți – de exemplu:

• Cei sensibili – apreciază materialele naturale, lenul, ferestrele mari și lumina abundentă.
  
• Clienți cu predispoziție la furie sau probleme de sănătate specifice – au nevoie de mai puțină lumină naturală, spații mai intime și culori liniștitoare.
  

Astfel, un designer primește un instrument care îl ajută să înțeleagă nu doar „gusturile” clientului, ci și nevoile sale emoționale și psihologice.

Psihologia spațiului nu e obligatorie pentru toți profesioniștii din domeniu. Dar pentru cei care vor să creeze interioare care susțin cu adevărat omul care le locuiește, poate fi diferența dintre un proiect frumos și unul care chiar schimbă vieți.

Cum a gândit spațiul MUZA - Mandala Urban Zen Alignment? 

Mădălina: De fiecare dată când vin la MUZA, simt că spațiul are amprenta ta – lemn luminos, flori, lumânări – dar nu e ceva ostentativ, ci foarte natural. 

Cum ai gândit acest loc, care la început era doar un spațiu gol?

Georgiana: Când am creat MUZA (Mandala Urban Zen Alignment), am pornit de la nevoia oamenilor de a fi primiți, ascultați și susținuți. 

Spațiul este o mansardă plină de lumină, cu orientare perfectă către toate punctele cardinale. Eu cred că orice organizație poartă amprenta celui care o inițiază. Dacă eu mă simt bine aici, pot susține mai departe oamenii care vin la mine.

Am ales lemnul și lumina ca elemente centrale. 

Nu mi-am dorit un spațiu modern sau „instagramabil”, ci un loc în care cineva poate plânge pe o canapea și să simtă că totul din jur îi oferă suport.

Diferența dintre un spațiu autentic și unul doar frumos o simți imediat:

• Într-un hotel luxos, de 7 stele, te ajustezi pe tine ca să te potrivești locului.
• Într-un spațiu autentic, te simți primit exact așa cum ești, fără să ascunzi nimic din tine.
  

Generația noastră vine dintr-o perioadă a lipsurilor. 

Mulți dintre noi am crescut cu dorința de „a dovedi” prin case mari, pline de obiecte scumpe. Dar acele spații ajung, în timp, să nu ne mai reprezinte. 

De aceea, mulți schimbă designul interior la câțiva ani, pentru că descoperă că nu se regăsesc în el.

Pentru mine, MUZA este un spațiu care să sprijine autenticitatea și devenirea – nu doar să arate bine.

Cred că o casă sau un birou nu ar trebui să fie despre trenduri și obiecte, ci despre cine ești tu și cum vrei să te simți acolo.

Cum poți să creezi spațiul care ți se potrivește?

Mădălina: Mulți dintre noi simțim, mai ales după mutarea din casele mari de altădată în apartamente aglomerate, că pereții ne sufocă. 

Păstrăm obiecte „pentru că sunt utile cândva”, dar spațiul devine apăsător. 

Cum putem să facem locuința să fie cu adevărat despre noi și să ne susțină emoțional? 

Există elemente sau obiecte care ne pot ajuta să aducem stările pe care ni le dorim în casă?

Georgiana: Da, și îți spun din experiența mea cu câțiva oameni care au testat deja asta: schimbările pot fi colosale. În primul rând, e important să identifici spațiul în care te simți cel mai bine. 

Acolo adu ancore - obiecte care te leagă de o emoție sau o intenție.

Poate fi:

• un obiect cumpărat într-o vacanță,
• un desen al copilului,
• o pictură făcută de tine într-un moment de liniște.
  

Acestea te ajută să revii mereu la „casa ta emoțională”. 

Și, la fel cum tu te schimbi, și ancorele se schimbă. 

Ce îți face bine azi, poate peste trei ani va fi deja integrat în tine și vei avea nevoie de altceva.

Un alt aspect esențial: adu istoria ta în casă. 

Dacă ai tendința să-ți subestimezi valoarea, creează colțuri care să-ți amintească de puterea ta: fotografii, mesaje motivaționale, simboluri care te inspiră.

De asemenea, cultivă iubirea prin spații care cer implicarea ta:

• un colț cu lumânări pe care să le aprinzi conștient,
• plante de care să ai grijă
• obiecte care să-ți reamintească de conexiunea cu natura și cu tine.
  

Chiar și zone aparent neimportante, cum e holul, pot deveni spații de transformare. 

Holul te primește când intri acasă și te însoțește când pleci. 

Pune acolo un obiect-ancoră: o icoană, un cristal, un tablou cu familia sau chiar o roată budistă. 

Gândește-te: când intru, simt că las greutățile afară?

Când plec, simt că iau putere cu mine?

De asta am creat două instrumente:

• un ghid pentru designeri și arhitecți,
• și un utilitar pentru fiecare dintre noi, cei care locuim și trăim emoțional în casele noastre.

Cum discuți cu designerul despre psihologia spațiului și nevoile tale?

Mădălina: Îmi dau seama că, indiferent unde am locuit, ce a rămas cu mine din acele locuri nu au fost piesele mari de mobilier, ci senzațiile. 

Detaliile mici, fotografiile alese sau lipsa lor, atmosfera din cameră, astea mi-au rămas în minte. 

Însă, pentru ca spațiul să fie cu adevărat „al meu”, poate am nevoie să fiu ghidată. 

Dacă descopăr Psihologia Spațiului și răspund la întrebările din ghid, cum pot să merg apoi la un designer și să-i explic că pentru mine contează aceste lucruri, fără să fiu privită ciudat? 

Există profesioniști care să înțeleagă asta?

Georgiana: Da, există. Dar e important să înțelegi că poate nu vei găsi imediat persoana potrivită. 

Uneori, o casă se construiește într-o viață întreagă. Dacă nu întâlnești de la început designerul care să rezoneze cu tine, îl vei întâlni mai târziu.

Primul semnal de alarmă este acesta: ai grijă să nu ajungi să locuiești într-o casă care nu e a ta, ci a designerului, a Instagramului sau a unui trend. 

Casa ta trebuie să vorbească despre tine, nu doar să arate bine pentru ceilalți.

Ca să-ți fie mai ușor să comunici cu un designer, pornește de la experiențele tale:

• Unde te-ai simțit bine în trecut? Poate fi chiar și în locuri neașteptate precum lobby-ul unui cabinet medical sau, dimpotrivă, o vacanță în Maldive. Amintește-ți ce elemente te-au făcut să te relaxezi.
  
• Ce ocupație ai și cum trăiești? Dacă lucrezi mult cu oamenii, vei avea nevoie de un spațiu care să te primească și să te relaxeze. Dacă lucrezi singur, poate e important ca spațiul să te ajute să-ți aduci oamenii aproape, fie și printr-un ecran în bucătărie pentru cine online cu prietenii.

Totodată, oamenii creativi, instinctivi au nevoie de spații mari, să vadă deodată și cerul și pământul. Altfel, dacă locuiesc într-un apartament la etajul 2, își vor înăbuși creativitatea.

Designerii nu trebuie „convinși”, dar pot fi ghidați. 

Gândul nu e să impui, ci să aduci la masă ceea ce te definește. 

Și atunci nu mai vorbim doar de mobilier sau culori, ci de un spațiu care îți oglindește devenirea.

Poate că, după ce ai citit aceste rânduri, privești camera din jurul tău cu alți ochi.

Poate observi un obiect care îți aduce bucurie sau, dimpotrivă, un colț care te apasă.

Adevărul e simplu: spațiul în care trăim ne modelează stările, iar stările noastre modelează, la rândul lor, spațiul.
Și atunci, întrebarea nu mai este „ce culori se poartă anul acesta?”, ci „ce îmi doresc să simt aici, acasă?”.

Îți las gândul acesta ca pe o invitație: să-ți creezi locuri care te susțin și te oglindesc.

Să lași mai puțin loc trendurilor și mai mult loc adevărului tău.

Iar dacă simți că vrei să explorezi mai mult, o poți găsi pe Georgiana Spătaru pe Facebook, Instagram sau chiar pe website-ul ei.

Conversațiile și proiectele ei sunt ca niște ferestre deschise: îți lasă lumina să intre și te ajută să vezi altfel lumea din jurul tău.

Mulțumesc că ai fost aici până la capăt.
Ia-ți câteva clipe și observă: ce poveste spune spațiul tău despre tine?

Acest articol este inspirat din episodul 118 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcast.

Sursa foto: Imagini generate cu AI