Cum scapam de bullying: metoda PEACE si jocul victima-agresor-salvator

Eram în clasa a cincea. Eram nouă în școală. Și un coleg mă lovea. 

Nu o dată, ci în fiecare zi. 

Șuturi, împinsături, pișcături care lăsau semne.

M-am dus la adulți și am cerut ajutor, exact cum așa cum probabil fiecare adult care citește acum speră că am făcut-o.

Iar ei au râs și mi-au spus că băiatului probabil îi place de mine.

Poate ai și tu o poveste asemănătoare. 

Poate nu identică, dar cu același gust. 

Momentul în care ai cerut ajutor și nu l-ai primit. 

Momentul în care adultul din fața ta nu a avut instrumentele să te ajute, chiar dacă a vrut.

Și aici este locul în care majoritatea conversațiilor despre bullying se opresc: la școală, la adolescență, la amintiri pe care le-am îngropat undeva și ne-am spus că am trecut peste ele.

Numai că n-am trecut. Le-am luat cu noi.

Le-am dus în birourile în care lucrăm, în echipele pe care le conducem, în relațiile pe care le construim. 

Bullying-ul nu s-a oprit la festivitatea de absolvire. 

A crescut odată cu noi și a învățat să poarte alte haine: un ton al vocii, o remarcă la ședință, o tăcere calculată, o autoritate exercitată din frică.

În acest articol, inspirat din conversația cu Simona Ciff, psiholog și creatoarea programului 4 Peace, vei înțelege de ce perpetuăm bullying-ul fără să știm, cum funcționează jocul victimă-agresor-salvator în viața de zi cu zi și ce poți face concret, inclusiv atunci când cel care face bullying este managerul tău.

Dacă simți că rezonezi cu acest subiect, fie că ești părinte, profesor, manager sau pur și simplu un om care trăiește în relație cu alți oameni, articolul acesta e pentru tine.

Pentru că bullying-ul nu are vârstă și nu se oprește la ușa școlii. Și nici vindecarea lui nu începe cu celălalt, ci cu tine.

Cine este Simona Ciff și cum a creat programul 4 PEACE pentru educație emoțională

Când o întrebi pe Simona cine este, primul lucru pe care îl face este să întoarcă întrebarea.

Pentru că, spune ea, de obicei când cineva întreabă „cine ești?", de fapt vrea să știe „cu ce te ocupi?" sau „din ce câștigi?". 

Și ea a refuzat mereu să se reducă la un rol.

Nu se definește ca psiholog, deși are formarea. 

Nu se definește ca profesor, deși lucrează cu mii de elevi. 

Simona: sunt o ființă umană care vrea să-și dezvolte la maximum potențialul, fizic, mental, emoțional și spiritual, și să lase ceva în urmă.

Această căutare m-a dus, în mod natural, spre educație.

Am formare de psiholog, însă nu practic terapia clasică. Am ales în schimb să creez programe prin care oamenii să se educe și să se dezvolte singuri. 

Și am început de la o nevoie pe care o vedea cu ochii mei în școli, în familii, în firme.

Prin urmare, am construit Pașaport pentru Succes, un ecosistem educațional pe patru niveluri:

• Nivelul 1: 4 Peace: 5 competențe de bază în inteligență emoțională, gândite să ajungă la fiecare copil din România
• Nivelul 2: competențe de viață - comunicare, public speaking, educație financiară, colaborare
• Nivelul 3: leadership și antreprenoriat
• Nivelul 4: mentorat,  unde generația Z devine mentor pentru generația Alpha, care la rândul ei va deveni mentor pentru generația Beta

Viziunea din spatele acestui ecosistem este intergenerațională: un lanț de transmitere a inteligenței emoționale din generație în generație, astfel încât fiecare generație să lase ceva mai bun în urmă.

Cum a trecut Simona prin bullying și de ce a ales să fie recunoscătoare

Am refuzat mult timp să vorbesc despre propriile experiențe dureroase. 

Nu din teamă, ci dintr-un motiv care spune multe despre felul în care gândesc: când povestești o traumă retrăind-o, continui să fii victimă. 

Iar eu am ales să nu mai fiu.

Dar am acceptat să povestesc. Fără să retrăiesc. Fără să mai sufăr.

Prima amintire este despre profesoara de sport, care în fața a aproape 800 de copii mi-a spus: „Ești proastă, handicapată, nu o să iasă nimic bun din tine, nu o să fii niciodată om." 

Cuvintele exacte. Repetate. Până s-au imprimat.

Rușinea a fost atât de mare încât timp de trei săptămâni așteptam să sune clopoțelul ca să intru în clasă, încercând să mă ascund și atrăgând, inevitabil, și mai multă atenție.

Acasă, lucrurile nu erau diferite. Mama mea, dintr-o generație care credea că rușinea educă, îmi tăia părul fără voie, mă îmbrăca în haine nepotrivite, mă scotea în fața clasei să le arate copiilor greșelile mele. 

Sunt momente pe care le povestesc fără mânie, dar și fără să le minimizez.

Și totuși, la finalul acestei povești, spun că sunt recunoscătoare.

Mădălina: Pentru oamenii care n-au trecut prin terapie sau care sunt departe de zona inteligenței emoționale, această recunoștință poate părea imposibilă. 

Cum ajungi acolo?

Simona: Sunt mai multe etape:

‍Prima: să accepți că emoțiile îți aparțin și că ești responsabil pentru ele. 

Nu ești sclavul emoțional al celui care îți spune că ești prost sau urât. Oricine poate spune orice, iar dacă starea ta depinde de fiecare cuvânt al altcuiva, asta este sclavie emoțională.

A doua: să te dai la o parte. 

Să înțelegi că ce a făcut celălalt spune mai mult despre el decât despre tine. „Atât au putut."

A treia: recunoștința. 

Nu față de abuz, ci față de ceea ce ai construit din el. Dacă acele experiențe nu s-ar fi întâmplat, 4 Peace nu ar exista astăzi.

Și mai este ceva important, care leagă totul de bullying: 

NIMENI nu te poate face victimă dacă tu nu alegi să fii. 

Cineva poate vorbi urât cu tine. Dar victima este o stare pe care o alegi tu. 

Demnitatea față de propria persoană este cea care face diferența.

Ce este bullying-ul și de ce îl perpetuăm fără să știm

Să luăm un exemplu simplu. 

Ionel îi spune Ionelei că e proastă, grasă și tâmpită. Ionela se duce la învățătoare și plânge.

Ce face adultul de obicei? Se duce și îl ceartă pe Ionel.

Și exact aici începe problema. 

În momentul în care învățătoarea îl ceartă pe Ionel, ea devine, fără să-și dea seama, abuzatorul abuzatorului. 

Face exact același lucru pe care l-a făcut Ionel cu Ionela, doar că din poziție de adult, ceea ce îl transformă din abuzator în abuzat.

Și mai sunt două lucruri care se întâmplă simultan.

Ionela nu învață să își rezolve problema. Cineva a rezolvat-o în locul ei. Iar creierul ei, prin repetare, va căuta mereu pe cineva care să facă asta: în relații, în cuplu, la locul de muncă.

Iar Ionel nu primește un model diferit. 

Primește același model, aplicat asupra lui.

Acesta este jocul victimă-agresor-salvator. 

Și nu se joacă doar în școli. 

Îl jucăm în firme, în familii, în cupluri, în politică. Din generație în generație.

Mădălina: Dar noi generațiile mai vechi ne-am luat bătaie de la profesori, ne-am făcut mișto între noi și uite că am supraviețuit. 

Ce le spui celor care gândesc așa?

Simona: Da, am supraviețuit. Dar cu ce preț?

Uită-te la relațiile noastre. La cât de greu ne vine să avem încredere în oamenii din echipa în care lucrăm.

La cât de mult ne consumăm certând guvernul, angajații, partenerii, fără să ne asumăm nimic.

Suntem o generație care a învățat să facă singură, în competiție cu ceilalți, crezând că nimeni nu vrea binele nostru. 

Și exact asta transmitem mai departe.

Generația care vine nu este slabă pentru că simte mai mult.

Este mai onestă cu ceea ce simte. 

Ceea ce noi nu ne-am permis niciodată.

Bullying la locul de munca: cât de multă încredere avem în angajații noștri

Suntem o generație care a învățat să facă singură. În competiție cu ceilalți, crezând că nimeni nu vrea binele nostru și că nimeni nu este mai bun decât noi.

Și exact asta ne blochează în business.

Nu suntem capabili să ne bucurăm pentru succesul altcuiva. 

Iar când nu te poți bucura pentru succesul cuiva, creierul tău te oprește să ai același succes, pentru că ar fi contrar cu ce gândește el.

Și atunci dăm vina pe guvern, pe taxe, pe angajați, pe echipă. Fără să ne dăm seama că de fapt nu suntem capabili să lucrăm cu oameni mai competenți decât noi, pentru că ne simțim inferiori. 

Și din momentul în care nu mai ești tu cel mai bun din cameră, simți că pierzi controlul.

Jocul victimă-agresor-salvator nu se joacă doar în școli. 

Îl jucăm în companii, zilnic.

Un exemplu concret: ai un angajat care nu performează.

Îți pare rău de el că are copii acasă. Și atunci faci pe salvatorul. În loc să ai o conversație onestă despre competențe, te duci și țipi la el. 

Te simți om bun că nu l-ai dat afară, dar de fapt nu i-ai făcut niciun serviciu.

O abordare mai sănătoasă ar fi să separi omul de competență. 

Să spui: 

Ca om te înțeleg și te apreciez. Dar la momentul ăsta nu te potrivești cu direcția companiei. Nu înseamnă că ești incapabil, înseamnă că poate ești potrivit în altă parte.

Noi nu suntem incapabili să avem această conversație. 

Dar intrăm pe pilot automat în rolul de salvator și nu mai putem face diferența dintre a fi uman și a fi eficient.

Iar prețul acestei confuzii îl plătim cu toții: în business-uri, în echipe, în societate.

Acronimul PEACE - cele 5 competențe care schimbă dinamica

PEACE nu este un program inventat stând la birou. 

A ieșit din ani de mers în școli, în companii, în familii, și din observarea acelorași tipare care se repetau peste tot: unul dă vina pe altul, altul salvează, altul suferă. 

Și nimeni nu iese din cerc.

Fiecare literă este o competență. Și toate sunt conectate.

P - Poziție. Înseamnă să-ți asumi responsabilitatea pentru reacțiile tale, fără să dai vina pe celălalt și fără să te victimizezi. 

Ionel învață că pe pilot automat zice „proastă, grasă, urâtă", dar există minim patru alte moduri în care poate reacționa. 

Ionela învață că nu poate să scoată din calea ei pe toți cei care vor crede lucruri urâte despre ea, dar poate alege cum să se raporteze la ei. 

Și învățătoarea învață că și ea are opțiuni pe care nu le-a încercat încă.

E - Emoții inteligente. Înveți cum funcționează mintea și emoțiile și primești un toolkit personal pentru situațiile tale. 

Există un semafor al emoțiilor: roșu, galben, verde. Discuțiile dificile se poartă doar pe verde. Când ești pe roșu, înveți să ieși din context și ce să faci cu tine până te liniștești.

A - Acceptare. Înveți să ai încredere în tine. Ni s-a spus toată viața doar la ce nu suntem buni. Creierul nostru a învățat să vâneze greșelile, la noi și la ceilalți. 

La acceptare, înveți să-ți găsești punctele forte și să înțelegi că ești un pachet complet: cu traume, cu umbre, cu calități și cu defecte. 

Dacă ai greșit, nu ești defect. Este doar o bucățică din tine.

C - Comunicare conștientă. După ce te-ai așezat cu tine, înveți să comunici cu ceilalți. Inclusiv cu cei care sunt pe pilot automat. 

Cel mai predictibil comportament este comportamentul inconștient și odată ce înțelegi asta, nu mai ai așteptări nerealiste. 

Înveți cum să începi o conversație, cum să ieși dintr-una și cum să răspunzi când ți se face bullying, în funcție de cât de puternic ești interior în acel moment.

E - Empatie. Nu empatie în sensul de a face tu ce este treaba celuilalt. Ci empatie care îl ajută pe celălalt să se ridice singur. 

Dacă îi faci mereu treaba în locul lui, îl menții în rolul de victimă, în timp ce tu te simți om bun și te victimizezi în privat că nimeni nu te apreciază.

Toate cele cinci litere sunt interconectate. 

Dacă ieși tu din ciclu, indiferent că ești Ionel, Ionela sau învățătoarea, dinamica din jurul tău se schimbă. 

Nu poți schimba pe nimeni. 

Dar poți schimba ce faci tu. 

Și asta este suficient ca să miște ceva.

De ce imperiile în business s-au construit pe traume și ce se schimbă acum

Mădălina: Există o vorbă pe care o repet des: imperiile în business s-au construit pe traume. Cu traumele la purtător, datorită și din cauza lor.

Simona: Așa este și se vede, dacă știi unde să te uiți.

Agresorul, cel care vinovățește, se simte superior doar dacă îl face pe celălalt să coboare. Își construiește importanța din umilința altcuiva.

Și pe modelul ăsta am ridicat foarte multe lucruri în jurul nostru.

Dar modelul acesta nu va mai funcționa cu generația care vine.

Generația care vine respinge autoritatea, și are dreptate să o facă. 

Nu pentru că este slabă sau needucată, ci pentru că ea nu are nevoie să parcurgă zeci de ani de experiență ca să ajungă din punctul A în punctul B. 

Are sisteme pentru asta.

Ce are nevoie de la noi este altceva: cum să fie oameni. Cum să relaționeze. Cum să colaboreze fără să se distrugă între ei, așa cum am făcut noi.

Și atunci întrebarea care rămâne este una foarte simplă, dar incomodă:

Noi, ca adulți, când o să alegem să nu mai dăm vina pe mama, pe tata, pe profa de sport și pe tot ce s-a întâmplat în trecut, și să ne asumăm că astăzi vrem să fim fericiți?

Poate nici nu apucăm mâine. 

Cum se încheie ziua de azi pentru tine? 

A avut sens? Te-ai bucurat? Ai fost fericit?

Sau ai amânat fericirea, crezând că va veni cândva, când se vor rezolva lucrurile din exterior?

Fericirea nu vine din exterior. 

Ceea ce se întâmplă în exterior este o consecință a stării tale interioare. Nu invers.

Bullying in scoli si la maturitate: de ce cercul continua si in viata de adult

Când profesorul iese din clasă, filmul nu se oprește. 

Cel care a fost umilit devine, la rândul lui, agresorul altcuiva. 

Și profesorul care a țipat la Georgel merge în cancelarie, unde, foarte probabil, și el are un bully.

Cercul se reia. Mereu.

Și nu se oprește la școală. Îl trăim în firme, în instituții, în echipe. 

Îl trăim zilnic, fără să îi spunem pe nume.

4 Peace nu este un program doar pentru elevi și bullying in scoli. 

Este un program prin care profesorul lucrează mai întâi cu el însuși. 

Nu poți să îl înveți pe copil să își asume responsabilitatea dacă nu ți-o asumi tu. 

Nu poți să îl înveți să își controleze emoțiile dacă tu țipi la el în fața clasei.

Și același lucru este valabil pentru orice adult, în orice organizație.

Un profesor care înțelege PEACE învață cum să nu se simtă victimă în cancelarie când directorul urlă. 

Cum să facă față părinților care vin convinși că copilul lor nu greșește niciodată. 

Cum să deruleze o ședință fără să intre în jocul victimă-agresor-salvator.

4 Peace a apărut în urma multor ani de mers în școli și în firme, din rezolvarea acelorași tipare care se repetau peste tot: unul dă vina pe altul, altul salvează, altul suferă.

Primul pas este să recunoști că joci jocul. 

Al doilea, să înveți să te controlezi. 

Al treilea, să îți construiești o imagine de sine sănătoasă, pentru că agresorul umilește pe altul tocmai pentru că nu și-a construit-o pe a lui.

Pentru că PEACE (pace), cu tine și cu celălalt, descrie exact partea de emoții inteligente.

Cum răspunzi când managerul face bullying cu tine: pași concreți

Dacă te aflu într-o situație în care simți că managerul face bullying cu tine deoarece și-a dat seama că nu te poți controla, că stai prost cu stima de sine, sunt lucruri pe care le poți face și poți învăța cum să abordezi o astfel de situație.

Dar înainte să ai orice conversație cu managerul, ai nevoie să te așezi cu tine.

Nu din poziție de victimă, nu din furie acumulată, nu cu lista de nedreptăți pregătită. 

Ci dintr-o poziție în care ești deja ok cu tine și ok cu ce s-ar putea întâmpla după.

Asta înseamnă câteva lucruri practice înainte să faci pasul:

• Trimite câteva CV-uri. Nu neapărat pentru că vrei să pleci, ci pentru că ofertele pe masă îți cresc stima de sine și îți dau o poziție reală din care poți vorbi.
• Construiește o rezervă financiară. Dacă managerul răspunde cu „mai am 20 la poartă", să fii pregătit și cu posibilitatea de a alege.
• Antrenează-te interior. Exersează primele litere din PEACE: asumarea, controlul emoțiilor, imaginea de sine, până când conversația nu mai vine din frică.

Și apoi ai conversația. Nu ca o plângere, ci ca o limită pusă cu calm:

Am observat în ultimul timp cum se vorbește și pentru mine nu funcționează acest mod de lucru. Mi-ar plăcea să primesc feedback în privat, nu să fiu certat în fața colegilor. Dacă lucrurile nu se schimbă, o să mă gândesc dacă rămân.

Aceasta nu este o amenințare. Este o limită pusă din respect față de tine.

Și există o altă variantă, care în școli deja funcționează: să nu fii singur. 

Când mai mulți elevi dintr-o clasă iau poziție împreună cu calm, fără agresivitate, profesorul care țipa rămâne fără combustibil. 

Același principiu funcționează și într-un departament.

Un manager care țipă este un manager căruia îi este frică. Poziția lui se bazează pe frica voastră. Când frica dispare, și puterea lui se micșorează.

Bineînțeles, schimbarea dinamicii vine cu un risc: la început, celălalt va încerca să te forțeze înapoi în rolul vechi. E normal. 

Dacă ești pregătit pentru asta, nu te va surprinde.

Și dacă nu ești pregătit încă, întoarce-te la antrenament. Nu e un eșec. E doar un semn că mai ai nevoie de timp.

Cum susții programul 4 Peace, de la educație personală la impact național 

Primul și cel mai important pas nu este să donezi sau să cumperi ceva. 

Este să ieși tu din starea de victimă.

Acesta este cel mai mare lucru pe care îl poți face pentru tine și, prin tine, pentru cei din jurul tău. 

Odată ce îți asumi că poți ieși din cercul victimă-agresor-salvator, cei din jur vor simți asta și vor începe, la rândul lor, să se miște diferit.

Dacă vrei să mergi mai departe și să susții 4 Peace și în alt mod, există mai multe moduri:

• Educă-te - accesează programele înregistrate de pe pașaportpentrosucces.ro
• Trimite un copil în tabere sau în programele dedicate adolescenților
• Donează 3,5% din impozitul pe venit către Asociația Pașaport pentru Succes
• Dacă ești companie - invită echipa 4Peace să livreze programul în organizația ta sau donează din impozitul pe profit

De ce contează fiecare dintre aceste gesturi? 

Pentru că în medie ajungem la 3.000–4.000 de elevi pe săptămână. Dar ca rezultatele să rămână, fiecare elev are nevoie de minimum șase întâlniri cu noi sau cu formatorii noștri. 

Și pentru asta avem nevoie de resurse, de școli acreditate și de oameni care cred că merită.

Sau pur și simplu vino și spune-ne cum poți ajuta în moduri pe care noi nu le-am văzut încă.

4 Peace este un proiect de țară. Un bun care va rămâne în România. Și se construiește împreună.

Poate că ai recunoscut în acest articol un pattern pe care îl știai deja, dar nu îi știai numele. 

Sau poate ai înțeles pentru prima oară de ce anumite dinamici din jurul tău se repetă, indiferent câte lucruri schimbi în exterior.

Oricare ar fi fost momentul care te-a oprit din citit, acela e locul de unde poți începe.

4 Peace este pentru oricine a jucat vreodată unul dintre cele trei roluri: victimă, agresor sau salvator. 

Pe Simona o găsești pe rețelele de socializare și pe pasaportpentrusucces.ro, dacă vrei să afli mai multe despre acest subiect și despre acțiunile ei.

Dar poate cel mai important lucru pe care îl poți lua cu tine de aici este o întrebare pe care Simona o pune simplu, fără menajamente: când o să alegem să nu mai dăm vina pe trecut și să ne asumăm că astăzi vrem să fim fericiți?

Acest articol este inspirat din episodul 165 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcasts.