Antreprenoriat social - se poate și cu profit?
Cum creşti un business social sustenabil: Cofeels, cafea şi incluziune.

iMediSync pe intelesul tau: brain mapping, neurofeedback si burnout, anxietate, cuplu.
Sunt conversații care pornesc dintr-o curiozitate personală și ajung, fără să-ți dai seama, să deschidă o ușă mult mai mare spre a cunoaște informații care îți pot fi utile ție, sau celor apropriați.
Așa a fost și discuția cu Diana Palotaș.
Diana este psiholog și terapeut, cu competențe în biofeedback, neurofeedback și brain mapping. De peste 20 de ani lucrează cu oameni care se luptă cu anxietatea, epuizarea, dificultățile de concentrare, blocajele emoționale, și care vor, mai mult decât orice, să înțeleagă ce li se întâmplă (și cum pot ieși din acel cerc).
Poate ai mai auzit de iMediSync și de „căscuța” despre care se vorbește cu entuziasm.
Poate ți s-a părut prea tehnic sau prea departe de realitatea ta.
Conversația asta vine exact să așeze lucrurile pe înțelesul tuturor și să arate cum pot sta, la aceeași masă, psihologia, tehnologia și grija față de sănătatea ta mintală.
Articolul ăsta e pentru tine dacă:
Ce vei lua cu tine de aici:
Prin urmare, dacă simți că oboseala se adună, că mintea nu se mai liniștește ușor sau că ai încercat deja mai multe lucruri fără rezultate, citește acest articol și vezi ce opțiuni ai atunci când vrei să îți ajuți corpul și creierul să funcționeze optim.

Îmi place să aflu întotdeauna ce e în spatele unei tehnologii. Cine a ales-o, de ce a avut încredere în ea și ce a văzut înainte să o aducă „la noi”.
În cazul meu, traseul nu a fost despre „nou” de dragul noului.
A fost despre o întrebare care apare inevitabil când lucrezi cu oameni zi de zi: cum îi pot ajuta mai eficient și mai rapid, fără să pun presiune suplimentară pe ei?
Pe scurt, asta am căutat: un aliat. O tehnologie care să nu fie doar spectaculoasă, ci umană.
Momentul de cotitură a venit într-un curs de cartografiere cerebrală, la München. Acolo am văzut cât de rigid era, uneori, procesul clasic:
Cu alte cuvinte, chiar instrumentul care trebuia să măsoare „ce e real, adevărat” putea să fie influențat de contextul în care era folosit.
Din această frustrare, mi-am pus o întrebare: nu există ceva mai precis, mai confortabil, mai adaptat fiecărui creier în parte?
A urmat perioada de căutare serioasă: studii, cercetare, explorare.
Cum se întâmplă întotdeauna, răspunsul a venit dintr-un loc neașteptat: Coreea de Sud.
Am descoperit cu uimire că aici există o tehnologie avansată, bazată pe date și algoritmi, nu pe aproximări.
Și aici e partea care spune mult despre miza ei: dezvoltatorii nu erau interesați de distribuție. Nu era un produs care „se vinde singur” în Europa.
Am lăsat în urmă un stil de viață foarte echilibrat și un cabinet în care lucram exclusiv unu-la-unu și am ales să construiesc o rețea de specialiști, să formez oameni, să educ piața și să promovez tehnologia etic și responsabil.
Este mult efort, dar rezultatele sunt pe măsură.
Oameni care, după ani de suferință, se reglează în luni sau chiar săptămâni, fac ca totul să merite.
Recunoștința lor șterge oboseala și confirmă că am ales drumul potrivit.
Sunt multe cazuri de pacienți care au vindecat anumite afecțiuni, sau alții în cazul cărora simptomele s-au ameliorat, pentru că deja vorbim de mii de persoane care au folosit tehnologia:
Dar o poveste care m-a marcat profund este cea a unei doamne de peste 60 de ani.
A ajuns la noi într-o stare aproape vegetativă: extrem de lipsită de energie, fără contact vizual, nu vorbea aproape deloc.
Familia ne-a spus că aceea era starea ei „normală” de ani de zile, că lua tratament antidepresiv și că nimic nu mai părea să funcționeze.
La prima scanare, ne așteptam să vedem o activitate cerebrală foarte scăzută, așa cum apare frecvent în depresie.
Surpriza a fost uriașă: creierul ei avea o activitate electrică extrem de intensă.
Consuma atât de multă energie, încât corpului nu-i mai rămânea aproape nimic.
În exterior părea „închisă”, dar în interior era un haos continuu.
Am înțeles atunci că tratamentul stimulant pe care îl lua, îi amplifica dezechilibrul.
Am început terapia cu neurofeedback și am colaborat strâns cu medicul psihiatru pentru ajustarea medicației.
Este important ca acest proces să se facă interdisciplinar și responsabil.
După aproximativ 15 ședințe, schimbarea a fost vizibilă.
A început să facă contact vizual, să zâmbească, iar într-o zi a afirmat limpede1: Te iubesc.
Pentru toată echipa, care nu o auziserăm vorbind până atunci, a fost un moment copleșitor.
De acolo, evoluția a continuat:
Tehnologia nu este un miracol, dar atunci când este folosită corect, personalizat și integrată cu stilul de viață, poate accelera procese care altfel ar dura ani.

Neurofeedback-ul este, în esență, un antrenament activ al creierului. Nu îl „repară” cineva din exterior, ci îl ajută să învețe să ajungă singur în stări mai echilibrate.
Creierul uman funcționează prin unde electrice:
Ce contează? Echilibrul.
Nu „prea mult” sau „prea puțin” dintr-o singură zonă.
Primul pas este brain mapping-ul (cartografierea activității electrice a creierului).
Aici nu se lucrează cu presupuneri, ci cu un tablou personalizat: așa funcționează creierul tău acum.
Un exemplu des întâlnit: în anxietate, apare frecvent o hiperactivitate în zona frontală dreaptă, asociată cu anticiparea, emoțiile, grija constantă. Ruminațiile nu sunt „drame inventate”, ci o formă de protecție pe care creierul a învățat-o (adesea după stres sau traumă): dacă sunt mereu în alertă, sunt în siguranță.
În depresie, mecanismul poate fi opus: activitatea scade ca să amorțească durerea.
Și aici e un lucru care schimbă mult perspectiva: creierul nu „greșește”, ci încearcă să te protejeze. Chiar dacă pentru tine starea e nefericire, pentru el e o formă de siguranță
După brain mapping se setează un protocol: ce are nevoie să fie calmat, ce are nevoie să fie stimulat.
Tehnologia iMediSync integrează:
Ca idee generală, în practica și studiile din domeniu se vorbește des despre minimum 20 de ședințe, apoi reevaluare.
Iar efectul nu e doar „pe moment”: în timp, se susține și capacitatea creierului de autoreglare, inclusiv prin mecanisme asociate neuroplasticității.
Mulți dintre noi am crescut cu ideea că ne naștem cu un număr fix de neuroni și, pe măsură ce viața trece, îi pierdem și… atât.
Astăzi știm că neurogeneza (formarea de neuroni noi) este posibilă și la adult, doar că se întâmplă mai lent.
Avem, în medie, aproximativ 86 de miliarde de neuroni, iar cei nou produși, spontan, sunt prea puțini ca să compenseze pierderile.
Tehnologia iMediSync este una dintre metodele care stimulează neurogeneza, de la nivel celular profund, ADN, mitocondrii, până la formarea efectivă a neuronilor noi.
Important de știut: neuronii distruși nu se regenerează, dar se pot crea neuroni noi care să preia funcțiile celor deteriorați, printr-un proces numit neuroplasticitate.
Un neuron nou nu devine funcțional imediat. El trebuie să creeze conexiuni, și poate face până la 7.000 de legături cu alți neuroni.
iMediSync poate evalua probabilitatea deteriorării cognitive în procente și pe stadii.
Dacă riscul este identificat din timp, se pot lua măsuri de prevenție, precum fotobiomodularea, care stimulează neuroplasticitatea.
Am avut numeroase cazuri de persoane cu probleme de memorie și concentrare care și-au recâștigat semnificativ funcțiile cognitive.
De aceea, tehnologiile care stimulează neuroplasticitatea sunt folosite și în contexte de prevenție sau susținere: de exemplu în evaluarea riscului de deteriorare cognitivă (cum ar fi Alzheimer sau demență), unde problemele pot începe cu mult timp înainte să fie vizibile.
Aici e important să avem în vedere o nuanță etică: nu vorbim despre vindecare în bolile degenerative. Vorbim despre încetinire, compensare, mentenanță.

Adolescența este una dintre acele perioade în care lucrurile cele mai importante nu se văd. Nu pe Instagram. Nu în catalog. Nu la masa de seară.
Se văd în retrageri bruște. În iritabilitate. Într-un „nu știu” spus prea des.
Bullying-ul, o remarcă umilitoare, excluderea dintr-un grup, uneori o singură experiență aparent minoră poate avea un impact major.
La nivelul creierului, reacția diferă de la un adolescent la altul.
Pot apărea două tipare mari:
1. Hiperactivitate
Zone care „ard” constant:
Creierul intră în hipervigilență. Învață că trebuie să fie permanent în alertă.
2. Hipoactivitate
La polul opus, creierul poate „reduce volumul”:
Adolescentul nu mai simte nici durerea, dar nici plăcerea.
Și aici apare una dintre cele mai grele situații pentru un părinte: vezi că ceva s-a schimbat, dar copilul nu vrea sau nu poate să vorbească.
Creierul însă vorbește.
Prin brain mapping putem observa direct activitatea electrică, fără ca adolescentul să verbalizeze ce trăiește.
Vedem zonele cu activitate crescută sau scăzută și intervenim personalizat.
Este un avantaj uriaș mai ales la adolescenți și, sincer, și la bărbați, unde mecanismele de evitare sau negare sunt foarte active.
Psihoterapia clasică rămâne valoroasă. Dar uneori conștientizarea nu este suficientă. Tiparele de supraviețuire sunt adânc înrădăcinate și nu pot fi „oprite” prin voință.
Odată reglată activitatea electrică a creierului adolescentului:
Când creierul funcționează optim, schimbările apar natural în toate ariile vieții, relații, școală, încredere în sine.
Mădălina: Vreau să mergem spre zona relațională.
Sunt multe femei care au lucrat cu ele, au făcut terapie, au înțeles ce au de înțeles din relațiile trecute, dar, cu toate astea, încă rămân prinse în frici.
Declarativ spun că își doresc o relație, dar practic îi țin pe ceilalți la distanță.
În astfel de situații poate ajuta iMediSync?
Diana: Da, poate ajuta foarte mult. Pentru că, atunci când se schimbă tiparul pe care creierul este obișnuit să-l activeze, se schimbă automat și modul de reacție al persoanei.
Noi lucrăm inclusiv cu cupluri, nu doar individual.
Și unul dintre cele mai revelatoare momente este când partenerii își văd harta creierului unul altuia.
De multe ori, diferența este vizibilă:
În acel context, comunicarea devine aproape imposibilă. Unul pare că „nu reacționează”. Celălalt pare că „exagerează”.
Dar când înțeleg:
apare ceva extrem de valoros: conștientizare.
Stai puțin. Acum înțeleg. Nu e lipsă de interes. E alt ritm de funcționare.
Din acel punct putem interveni specific pe zona care are nevoie de reglare.
Și, uneori, simplul fapt că vezi obiectiv ce se întâmplă în creierul tău și al partenerului, aduce o doză de blândețe care nu apare doar din explicații teoretice.
Pentru că în relații nu luptăm unul cu celălalt.
De cele mai multe ori, luptăm cu tiparele noastre nervoase.

Trăim într-o presiune constantă de a performa: muncă multă, ecrane, sport, alimentație corectă, bani, obiective mari.
Mulți oameni ajung epuizați, stresați, nu se mai pot odihni, sunt in burnout.
Când faci harta creierului unui om aflat în burnout sau aproape de burnout, poate iMediSync să scurteze procesul clasic de recuperare, care de obicei e estimat la un an?
Diana: Da, pentru că primul lucru pe care îl facem este să vedem exact în ce fază a stresului se află persoana. Nu lucrăm la ghici.
Putem identifica dacă omul este:
Ce este surprinzător?
Mulți oameni ajung la evaluare încă în faza de alarmă. Trag tare. Performanță bună. Rezultate vizibile.
În interior, însă, sistemul nervos funcționează pe supraviețuire.
Când cortizolul și adrenalina țin corpul „în priză”, se suspendă procesele care nu sunt vitale imediat:
De aici apar căderile de energie, inflamația, problemele digestive, tulburările de somn.
După ce vedem tiparul concret de funcționare (simpatic vs. parasimpatic), intervenția devine personalizată. Nu există rețete generale.
Protocolul inițial recomandat este, conform studiilor, de 20 de ședințe, care pot fi realizate chiar într-o lună.
Progresul este monitorizat în două moduri:
După 20 de ședințe se face o reevaluare.
Sunt oameni care ies din burnout și ajung la un nivel de energie și claritate
pe care spun că nu l-au simțit niciodată înainte.
1. Brain mapping – cartografierea creierului
Brain mapping-ul doar captează activitatea electrică a creierului. Nu introduce nimic în corp.
După interpretarea datelor, se stabilește un protocol personalizat: ce zone lucrăm, prin ce tehnică și pentru câte ședințe.
Fiecare creier are propriul tipar. Nu există soluții standard.
2. Terapia propriu-zisă: ce simți?
Mădălina: Și întrebarea clasică: doare?
Simți ceva în timpul terapiei?
Diana: Nu. Terapia este 100% non-invazivă.
Singura senzație posibilă, la persoane foarte sensibile, poate fi o ușoară presiune cauzată de greutatea căștii (aprox. 1,2 kg) în ședințe de 20 de minute. Atât.
Tehnologia combină trei elemente:
În timpul neurofeedback-ului:
Creierul învață, prin feedback, cum să se concentreze și să se relaxeze eficient.
Ce exersezi în joc se transferă apoi în viața de zi cu zi: concentrare mai bună, decizii mai conștiente, performanță fără epuizare.
Este, practic, un mod prin care îți recapeți accesul la propriul potențial.

Răspunsul nu e unul universal. Depinde foarte mult de persoană.
Pentru unii oameni, mai ales adolescenți sau persoane care simt nevoia să fie auzite, relația cu psihoterapeutul este extrem de valoroasă.
Spațiul acela în care cineva te ascultă fără grabă, fără judecată, poate regla la fel de profund ca orice protocol tehnologic.
În astfel de cazuri, cele două merg mână în mână:
Pe de altă parte, sunt persoane foarte închise, care nu simt că vorbitul le ajută. Trag cuvintele cu greu, simt presiune sau frustrare în cabinet și nu reușesc să se conecteze la proces.
În astfel de situații, dacă omul nu simte că terapia verbală îl ajută, nu îl ajută, oricât de bun ar fi cadrul teoretic.
Aici intervine, din nou, personalizarea. Unii au nevoie de ambele. Unii doar de una dintre ele.
Nici tehnologia nu face minuni de una singură. Nici psihoterapia nu este un panaceu.
Dar folosite complementar, cu așteptări realiste și adaptate omului din față, pot duce la rezultate spectaculoase.
Important este să alegi ce ți se potrivește în acest moment al vieții tale, nu ce „ar trebui” să funcționeze pentru toată lumea.
Aș porni de la o întrebare simplă.
Știi vreo altă ramură a medicinei care investighează un organ fără să se uite efectiv la el?
Dacă te doare mâna, faci radiografie.
Dacă ai dureri abdominale, faci ecografie.
În sănătatea mintală, ani la rând, s-a lucrat fără această vizualizare directă. Pe presupuneri. Pe încercare–eroare.
Brain mapping-ul face exact asta: îți arată, în timp real, cum funcționează creierul tău.
În aproximativ 10 minute primești o imagine completă cu privire la:
Din claritate apar deciziile mai bune, nu trebuie să începi cu 20 de ședințe. Nu trebuie să îți schimbi viața dintr-odată.
Brain mapping-ul este un prim pas logic, obiectiv și neinvaziv, care îți oferă claritate. Iar din aceasta apar alegerile mai bune pentru tine.
Poate primul pas e doar să înțelegi.
Dacă ai ajuns până aici, e foarte posibil să fi rămas cu mai mult decât o simplă curiozitate despre „căscuța magică”.
Poate cu întrebări.
Poate cu senzația că, dincolo de tehnologie, e important să înțelegi mai bine ce se întâmplă în creierul tău atunci când oboseala, agitația sau blocajele par să se repete.
Prin urmare, dacă simți că vrei să afli mai multe despre acest subiect și cum te poate ajuta pe tine, o poți găsi pe Diana și în social media, unde vorbește deschis și aplicat despre sănătatea creierului, reglarea sistemului nervos și ce înseamnă să menții o stare de sănătate bună într-un mod personalizat.
Iar înn cazul în care te afli în punctul în care vrei să faci un pas concret, te poți programa pentru o consultație sau un brain mapping direct pe site-ul ei, ca să vezi exact unde ești acum și ce tip de susținere ți s-ar potrivi.
Dacă articolul ți-a fost de folos, dă-l mai departe cuiva care simți că ar avea nevoie de această perspectivă.
Poate el sau cineva apropiat se regăsește într-una dintre situațiile descrise, iar această tehnologie îi poate schimba viața în bine.
Acest articol este inspirat din episodul 152 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcasts.
.jpg)