Blocaje emotionale la barbati: cauze si vindecare

Bărbații nu plâng. Fii bărbat. Trebuie să fii puternic.

Sunt vorbe pe care mulți bărbați le aud de mici, într-o formă sau alta.

Mai târziu, li se cere să știe ce au de făcut. Să ia decizii. Să câștige bani. 

Să aibă grijă de familie. Să fie acolo pentru ceilalți și, de multe ori, să ducă mai mult decât spun.

Și mă gândesc la ceva: ce face un bărbat cu lucrurile pe care nu știe cum să le ducă? 

Cu o suferință despre care nu a învățat să vorbească sau cu un moment în care, pur și simplu, nu știe ce să facă mai departe?

Uneori ajunge să vadă că ceva nu este bine pentru că relațiile lui se termină în același fel. 

Sau pentru că își dorește o femeie alături de el, dar nu reușește să construiască relația pe care și-o dorește. 

Alteori sunt banii, munca, lipsa unei direcții sau senzația aceea că ajunge, iar și iar, în același loc, oricât încearcă să facă lucrurile diferit.

Și cred că aici conversația devine importantă și pentru noi, femeile din viața lor.

Pentru că lângă bărbații aceștia sunt mame, partenere, soții, surori, colege. 

Uneori vrem să-i ajutăm, iar alteori ne supărăm că nu vorbesc, că se închid, că nu cer ajutor sau că par să repete aceleași lucruri. Și nu întotdeauna știm ce se află în spatele lor.

Tocmai de aceea mi-am dorit conversația aceasta cu Dragoș Riti, facilitator și trainer în Constelații Sistemice.

Dragoș a mai fost la Thinking Made Visible și am vorbit atunci despre Constelații. 

De data aceasta, am vrut să ne uităm împreună la bărbați. La ce îi doare, la lucrurile pe care le poartă cu ei din familie, la relația cu mama și cu tatăl, la bani, cuplu, asumare și la motivele pentru care le este atât de greu, uneori, să spună simplu: am nevoie de ajutor.

Și pentru că sunt multe lucruri care se leagă atunci când începem să vorbim despre ce îi doare pe bărbați, am ajuns în conversația cu Dragoș și la: 

• energia masculină și cea feminină
• tiparele care se pot duce mai departe dintr-o generație în alta
• ce se întâmplă cu rolurile de mamă și tată după despărțirea unui cuplu
• felul în care Constelațiile Familiale pot scoate la lumină lucruri pe care singur nu reușești întotdeauna să le vezi.

Dar mi-aș dori să citești articolul acesta fără să cauți o rețetă despre cum „ar trebui” să fie un bărbat.

Din conversația cu Dragoș, mie mi-a rămas mai degrabă gândul că și bărbații au nevoie să-și dea voie să se uite la ceea ce îi doare, să ceară ajutor când au nevoie și să nu simtă că trebuie să rezolve totul singuri. 

Și cred că avem nevoie să le facem loc bărbaților din viața noastră și pentru partea asta din ei.

Energie masculină vs. energie feminină: care sunt diferențele?

Masculinitatea și feminitatea sunt legate între ele și este greu să vorbești despre una fără să ajungi și la cealaltă. 

Pentru mine, diferența dintre ele se vede în primul rând în felul în care se manifestă.

Energia masculină este direcțională. Pune lucrurile în mișcare, concentrează resursele spre acțiune și caută cea mai bună soluție pentru a ajunge din punctul A în punctul B. 

Este asociată cu analiza, optimizarea și procesele, dar are și rolul de a crea un spațiu în care celălalt să se simtă în siguranță.

Are o componentă de protecție, acțiune și apărare, dar și una de conținere și blândețe.

Energia feminină are un spectru mai larg și mai cuprinzător. Este mai așezată, receptivă și orientată spre conectarea lucrurilor între ele. 

Primește și procesează informația diferit, tocmai pentru că trece printr-un spectru mai larg ceea ce se întâmplă în jur.

Dacă energia masculină tinde să concentreze și să înainteze într-o direcție, energia feminină cuprinde, conectează și pune lucrurile în armonie.

De ce ne este însă atât de greu să vedem diferența dintre ele?

O parte din răspuns vine din educație și din transformările prin care a trecut societatea. 

Mult timp, energia feminină a fost suprimată, iar femeile nu au avut același spațiu de exprimare. 

Ulterior, odată cu emanciparea femeii și cu încercarea de a pune masculinul și femininul pe un plan de egalitate, granițele dintre felurile diferite de manifestare au devenit mai greu de observat.

Eu cred că putem vorbi despre egalitate la nivel uman fără să spunem că masculinul și femininul se manifestă la fel.

Iar felul în care ajungem să trăim aceste energii nu se formează doar din ceea ce vedem în societate. 

Educația primită în familie și dinamicile în care creștem ne influențează comportamentul și imaginile prin care ajungem să ne privim atât pe noi, cât și pe celălalt.

Care sunt cele mai frecvente blocaje emoționale la bărbați

Pentru un bărbat, simplul fapt că ajunge într-un spațiu de terapie poate însemna deja un pas foarte mare. 

Pentru că, înainte să înceapă să se uite la ceea ce îl doare, are de trecut peste multe dintre lucrurile pe care le-a învățat despre ce înseamnă să fii bărbat:

Eu nu am nevoie de ajutor.
Bărbații nu plâng.
Eu nu sufăr.

Când trece dincolo de aceste condiționări, începe să se uite la el și să se desprindă de ceea ce a preluat din familie, din societate sau din mediul în care a crescut.

În munca mea, există câteva blocaje emotionale la barbati pe care le întâlnesc frecvent:

• problemele legate de bani;
• relația cu tatăl;
• dificultatea de a găsi o parteneră potrivită;
• uneori, afecțiuni fizice mai degrabă decât probleme exprimate emoțional.

Multe dintre aceste dificultăți au, din perspectiva mea, legături profunde, la nivel inconștient, cu relația cu părinții.

De exemplu, dacă există probleme legate de bani, m-aș uita la conectarea bărbatului cu energia masculină din familie, fie că vorbim despre tată, fie despre o altă prezență masculină. 

Dacă dificultatea este găsirea unei partenere, m-aș uita și la relația cu mama.

Pentru ca un bărbat să fie așezat și consistent, are nevoie de o relație potrivită atât cu mama, cât și cu tatăl.

Mama îi oferă băiatului un contur al masculinității și, atunci când îl respectă pe tatăl copilului și locul lui, băiatul se poate conecta la o energie masculină care este văzută și respectată.

Tatăl, la rândul lui, este cel care face legătura cu lumea. 

De la el vin exemplul masculin, valorile, felul în care băiatul învață să privească lumea, dar și femininul.

Iar respectul dintre mamă și tată merge în ambele direcții. Din acest spațiu, copilul preia mai departe valorile pe care le vede și le trăiește în familie.

Cum influențează rănile transgeneraționale relația bărbaților cu banii

Când un bărbat are dificultăți în relația cu banii, una dintre primele întrebări la care m-aș uita este: ce reprezintă banii pentru el?

Dacă singura direcție devine „trebuie să fac bani”, fără să mai existe întrebările cum îi fac, de ce îi fac și pentru ce îi fac, putem privi mai adânc, inclusiv către istoricul familiei.

Uneori, în spate pot exista evenimente cu un impact puternic: deposedări de bunuri, furturi, trădări sau pierderi materiale. Sunt experiențe care, din perspectiva mea, pot avea un ecou și în generațiile următoare.

Gândește-te, de exemplu, la o familie care și-a pierdut bunurile în perioada comunismului. 

Într-o generație următoare, un bărbat poate încerca, inconștient, să repare acea nedreptate făcând bani și încercând să umple golul rămas în familie. 

Muncește, câștigă, dar apoi banii dispar foarte repede. Tiparul continuă până când ceea ce s-a întâmplat în trecut este văzut și reașezat.

O altă dinamică este ceea ce numesc „loialitate oarbă”.

Imaginează-ți un tată care îi spune fiului: „N-o să fii bun de nimic. Nu vei câștiga niciodată banii ăștia.”

Copilul poate respinge ceea ce aude, însă, la nivel inconștient, se poate crea o formă de loialitate față de tată. 

Ajuns adult, muncește, își construiește o carieră și câștigă bani, dar ajunge să-i piardă în mod repetat, ca și cum i-ar confirma tatălui că a avut dreptate.

Sună paradoxal, însă această loialitate poate fi, în esență, o manifestare a iubirii și a legăturii cu familia.

Când începi să vezi conștient o astfel de dinamică, apare și posibilitatea de a face alte alegeri. 

Tiparul poate fi încă acolo, dar nu mai acționezi fără să știi ce se află în spatele lui.

De ce unii bărbații au succes financiar, dar blocaje în relații?

Poți să ai casa ta, mașina ta, o viață care îți place și stabilitatea materială pe care ți-ai dorit-o. 

Și totuși, deși spui că îți dorești o femeie alături de tine, să simți că nu reușești să-i faci loc în spațiul pe care l-ai construit.

Una dintre explicațiile la care m-aș uita este relația bărbatului cu mama.

Atunci când el este încă foarte legat de ea, ceea ce construiește poate fi, la nivel inconștient, o încercare de a-i demonstra ceva: Uite, mamă, sunt bun. Sunt realizat. Am ajuns acolo unde mi-am dorit. 

Sau chiar: Am făcut toate astea pentru tine, ca să mă prețuiești.

Într-un asemenea context, unei partenere îi este greu să intre în acel spațiu, pentru că locul este deja ocupat. O parte din bărbat încă așteaptă ceva de la mamă.

O relație se poate construi atunci când bărbatul ajunge în locul lui de adult, în care este independent și își poate lua propriile decizii, inclusiv la nivel inconștient.

Există însă și o altă posibilitate.

Singurătatea poate deveni un mecanism de protecție.

Îți construiești lumea ta, în care te simți în siguranță, iar apoi nimeni nu mai poate intra cu adevărat în ea, chiar dacă tu, conștient, îți dorești o relație.

Uneori, mecanismul poate porni din copilărie. Dacă ai trecut printr-o suferință sau ai văzut o relație dificilă între părinți, poți ajunge să-ți spui: „Eu nu mă voi căsători niciodată” sau „Eu nu voi avea copii.”

Ca adult, nici nu-ți mai amintești acel jurământ. Dar el poate continua să funcționeze în fundal.

De aceea, uneori ai nevoie să te întorci la copilul care și-a construit acea protecție și să vezi că adultul de astăzi nu mai este în același loc în care se afla copilul de atunci.

Relația mamă-fiu: cum se desprinde emoțional un bărbat de mama sa

Responsabilitatea este de ambele părți: atât a mamei, cât și a fiului devenit adult. 

Iar atunci când există o soție sau o parteneră, și ea are un loc pe care trebuie să-l ocupe în această dinamică.

Problema apare când mama continuă să-și vadă fiul adult ca pe copilul care are nevoie de ajutor, îndrumare și protecție. 

Îl sună să vadă dacă și-a pus căciula pentru că este frig sau continuă să ia parte la decizii pe care el le-ar putea lua singur.

În același timp, și bărbatul are nevoie să iasă din postura copilului care se teme că „se supără mama” dacă nu face ceea ce i se cere.

Nu înseamnă să te rupi de mama ta. 

Înseamnă să te așezi în locul potrivit în relația cu ea.

Rămâi copilul ei, dar ești un adult care își construiește propria viață, propriile relații și propriile experiențe.

Uneori, desprinderea este și mai dificilă. 

Dacă mama are o relație dificilă cu tatăl sau părinții sunt separați, fiul poate ajunge, inconștient, să ocupe locul partenerului. 

Atâta timp cât rămâne acolo, unei femei îi va fi greu să-și ocupe propriul loc lângă el.

Asta nu înseamnă nici că, odată devenit adult, nu îți mai ajuți părinții. Ei îmbătrânesc și pot avea nevoie de tine. Diferența este din ce loc îi ajuți.

Dacă mama te sună și îți cere ajutorul, poți să te uiți mai întâi la ce se întâmplă în viața ta în acel moment. 

Este nevoie să fii prezent acolo unde ești? 

Ai disponibilitatea să mergi să o ajuți? 

Este o urgență sau poate aștepta o jumătate de oră ori câteva ore?

Ideea nu este să nu îți mai ajuți mama, ci că nu mai răspunzi automat, din postura copilului care simte că trebuie să lase totul și să fugă de fiecare dată când este chemat.

Poți spune: „Mamă, sunt copilul tău și voi rămâne copilul tău, dar am viața mea. În măsura în care pot, te ajut.”

Asta înseamnă să poți avea cu părintele tău o relație de la adult la adult, fără să pierzi legătura cu el.

De ce le este greu bărbaților să își asume responsabilitatea și cum își găsesc direcția

Să îți asumi o alegere înseamnă să înțelegi că fiecare decizie vine cu un preț. 

Uneori cunoști consecințele, alteori nu. Asumarea apare atunci când ești dispus să porți acel cost și să mergi înainte.

Pentru asta, însă, ai nevoie să fii în locul tău de adult.

Copilul rănit din tine poate evita responsabilitatea pentru că, în trecut, a învățat să se protejeze. Poate apărea teama de a fi judecat, respins sau exclus, iar mecanismele construite atunci continuă să funcționeze și astăzi.

Același lucru se poate vedea atunci când, ca bărbat, ajungi într-un moment în care simți că nu mai știi ce să faci și aștepți ca altcineva să-ți dea direcția.

Dacă, de exemplu, ca antreprenor ai nevoie permanent ca cineva să-ți spună „Da, fă asta”, pentru mine seamănă cu situația în care copilul îi cere mamei permisiunea să iasă la joacă.

Asta nu înseamnă că trebuie să ai întotdeauna răspunsul sau că trebuie să faci totul singur.

Nu cred că există o rețetă despre cum să fii bărbat.

Este o călătorie în care ai nevoie să te descoperi și să observi ce se întâmplă atunci când mergi într-o direcție sau în alta.

Poți să te uiți și la ceilalți, nu ca să te compari cu ei, ci ca să găsești repere:

• Ce funcționează pentru omul acesta?
• De unde vine felul lui de a face lucrurile?
• Există ceva ce pot lua și aplica în propria mea călătorie?

Și mai există ceva la care merită să te uiți: tiparele pe care le aduci cu tine din familie. 

O relație dificilă cu mama sau cu tata poate apărea mai târziu inclusiv în mediul profesional, în relația cu o șefă sau cu autoritatea.

Uneori, ceea ce pare că este o luptă cu omul din fața ta este, de fapt, o luptă cu o imagine pe care o porți deja în tine. 

Când începi să o vezi, poți începe și să-ți găsești propria direcție.

Cum rămâneți părinți după despărțire și protejați relația copilului cu mama și tata

O relație de cuplu se poate încheia, dar rolurile de mamă și tată rămân.

 Iar când există copii, separarea are nevoie să păstreze un loc pentru amândoi.

Pentru un tată care își dorește să rămână prezent în viața copilului, este nevoie, înainte de toate, și de disponibilitatea mamei. 

Dar există ceva ce poate face din partea lui: să stea față în față cu fosta parteneră și să-și asume partea din ceea ce s-a întâmplat între ei.

Uneori, asta începe cu un simplu „Îmi pare rău”.

Îmi pare rău pentru lucrurile prin care te-am rănit. Poate că nu te-am văzut. Îți mulțumesc pentru momentele frumoase, pentru ceea ce am învățat împreună și, mai ales, pentru copiii noștri.

Tu vei rămâne mama lor, așa cum eu voi rămâne tatăl lor.

Un astfel de dialog nu șterge ce s-a întâmplat și nici responsabilitatea fiecăruia. 

Poate însă să diminueze energia de luptă și să creeze un spațiu în care cei doi pot începe să vorbească și să negocieze.

La fel de important este ce se întâmplă după separare, mai ales când un băiat rămâne mai mult timp cu mama.

Indiferent de relația dintre foștii parteneri, mama are nevoie să recunoască și să respecte locul tatălui în viața copilului și, atunci când este posibil, să-i permită băiatului să petreacă timp cu el.

În jurul vârstei de opt-nouă ani, băieții se îndreaptă în mod natural către tată, caută susținerea și viziunea lui, pentru că prin el descoperă lumea.

Atunci când relația de cuplu a fost dificilă, poate apărea tentația de a șterge imaginea celuilalt părinte. Dar copilul își iubește ambii părinți.

Poți încheia relația cu partenerul fără să-i ștergi locul de părinte. 

Pentru copil, acel loc continuă să existe, indiferent de ceea ce s-a întâmplat între cei doi adulți.

De ce le este greu bărbaților să-și vindece blocajele emoționale și ce îi aduce în terapie?

Bărbații nu plâng.
Fii bărbat!

Sunt lucruri pe care mulți bărbați le aud încă din copilărie. Li se spune să fie bărbați, dar de multe ori nu le spune nimeni cum să facă asta.

De aici vine și o parte din dificultatea de a accepta că există o durere, că ai nevoie de ajutor sau că există ceva în tine la care merită să te uiți.

Felul în care ne dezvoltăm ca adulți este influențat de familia din care venim și de relația pe care am avut-o atât cu energia feminină, cât și cu cea masculină. 

Iar uneori venim din familii în care nici părinții noștri nu au știut cum să gestioneze propriile răni.

Cu toate acestea, bărbații ajung la Constelații Familiale și în alte spații terapeutice. 

Mai puțini decât femeile, dar vin.

Motivele sunt diferite. Uneori își dau seama singuri că ceva nu este în regulă și vor să se uite mai atent la ei. 

Alteori partenera le spune: „Am descoperit ceva care cred că ne-ar putea ajuta.” 

Pot ajunge acolo după un eveniment important, din cauza unor simptome fizice pentru care au căutat deja soluții sau pur și simplu pentru că sunt într-o călătorie de dezvoltare personală.

De multe ori este mai ușor pentru un bărbat să spună:

• nu reușesc să am o parteneră;
• nu câștig bani;
• ceva nu funcționează în viața mea.

Mult mai greu este să vorbească despre durerea din spatele acestor neîmpliniri.

Aici pot apărea inclusiv experiențe de abuz din copilărie, fizic sau sexual, despre care este foarte dificil să vorbească.

Pentru că educația de a nu-ți exprima emoțiile, de a nu te uita la propria durere și de a crede că trebuie să rezolvi totul singur poate deveni, în timp, extrem de distructivă.

Și totuși, există bărbați care reușesc să treacă dincolo de aceste condiționări și să înceapă să se uite la ceea ce îi doare.

Cum pot ajuta Constelațiile Familiale în blocajele emoționale ale bărbaților

De multe ori, indiciile sunt deja în viața ta. Le vezi în lucrurile care se repetă și care, deși te nemulțumesc, continuă să apară în același fel.

Poate ai relații care se termină mereu după același tipar. 

Întâlnești același tip de femeie, deși spui că îți dorești altceva. 

Nu reușești să-ți găsești o parteneră. Sau dificultatea apare în zona profesională și financiară.

Poate observi că:

• nu reușești să faci bani sau îi pierzi;
• nu poți depăși un anumit nivel financiar;
• nu găsești un job;
• ajungi mereu în același tip de job, deși cauți altceva;
• repeți aceleași reacții în relație cu anumite persoane.

Tot ceea ce se repetă și te deranjează poate fi un semnal că există ceva la care merită să te uiți.

Constelațiile Familiale deschid un spațiu către dinamici inconștiente pe care, în momentul respectiv, nu le poți vedea singur. 

Avem cu toții blind spot-uri, iar uneori tocmai ele ne țin legați de anumite comportamente sau situații.

Prin Constelații te poți uita atât la sistemul familial, cât și la cel organizațional și poți explora ce te împiedică să ajungi acolo unde îți dorești.

Asta nu înseamnă însă că vii la o Constelație și ai găsit „pilula magică” prin care totul se rezolvă.

Constelația poate scoate la lumină o dinamică pe care până atunci nu ai văzut-o. 

Uneori, simplul fapt că o vezi aduce acel Aha, nu mi-am dat seama că fac asta.

De acolo începe partea ta de călătorie: să primești ceea ce ai descoperit, să îl pui într-un context și apoi să faci ceva diferit.

Să iei o decizie. Să faci un pas.

Pentru că ceea ce vezi într-o Constelație îți poate deschide o perspectivă nouă, dar ce faci mai departe cu ea rămâne în mâinile tale.

Blocaje emoționale la bărbați: de la conștientizare la schimbare 

Conștientizarea este primul pas și este unul uriaș. Dar nu este suficient să descoperi, de exemplu, că tatăl tău a avut o relație dificilă cu propriul tată și să rămâi doar cu această informație.

Important este ce faci mai departe cu ceea ce ai văzut.

Poți începe să-ți privești tatăl diferit, să renunți la judecată și să vezi și ceea ce ai primit de la el, chiar dacă relația dintre voi a fost dificilă. Iar dacă părintele este în viață și simți că poți face asta, poți merge și către el.

Nu înseamnă că va putea să primească ceea ce îi spui. 

Și părinții noștri vin cu propriile răni și propriile limite. Dar tu poți ști că ai făcut ceea ce ai putut din partea ta.

Un astfel de proces are nevoie și de timp. 

Ai trăit ani sau zeci de ani într-un anumit fel, cu aceleași condiționări și mecanisme. Nu poți aștepta ca totul să se schimbe imediat după o terapie sau după o singură conștientizare.

Ai nevoie să-ți dai spațiu, să fii prezent cu tine și să începi să te întrebi și cât de sus te afli tu pe lista propriilor priorități.

Iar dacă ar fi să las un mesaj bărbaților care ne ascultă, aș porni chiar de aici.

Sunt fiu, sunt tată, sunt soț și, la rândul meu, sunt în această călătorie. Pentru că a fi bărbat nu este o destinație. Este o călătorie întreagă.

În ea participă și femeile din viața noastră, mamele și partenerele noastre, care uneori pot vedea în noi lucruri pe care noi încă nu le vedem.

Și cred că avem voie să fim vulnerabili.

Avem voie să ne oprim și să vorbim despre ceea ce ne doare. 

Avem voie să ne plângem lacrimile. Avem voie să ne iubim pe noi și pe cei din jurul nostru.

Dați-vă voie să iubiți mai mult decât să credeți că trebuie să faceți ceva pentru a fi iubiți.

Mi-ar plăcea ca după conversația asta să rămânem puțin mai atenți la bărbații din jurul nostru și la lucrurile pe care, de multe ori, nu le spun.

Dacă ești bărbat, ia din discuția cu Dragoș ce ai recunoscut la tine și dă-ți timp să te uiți mai atent acolo. 

Iar dacă ești femeie, s-ar putea să înțelegi puțin altfel un bărbat din viața ta și ceea ce îi este greu să pună în cuvinte.

‍

Pe Dragoș Riti îl găsești pe Facebook, Instagram, YouTube și pe blogul lui, dacă vrei să afli mai multe despre munca lui și despre Constelațiile Sistemice.

Mi-a plăcut mult ce a spus Dragoș spre final: a fi bărbat nu este o destinație. Este o călătorie.

Iar în călătoria asta ai voie să nu ai toate răspunsurile, să ceri ajutor și, mai ales, să spui ce te doare.

‍

Acest articol este inspirat din episodul 126 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcasts.

‍