Cum să-ți asculți audiența ca să construiești produse pe care oamenii le vor?

Ani la rând, ai auzit că succesul vine de la o idee bună.
Că trebuie doar să ai curajul să o lansezi și, dacă e „genială”, oamenii vor veni singuri.

Dar realitatea din teren e alta: ideile nu lipsesc, ci lipsesc produsele create pentru oameni, nu doar din entuziasmul creatorului.

De fapt, adevărata întrebare nu e „cum ai o idee bună?”, ci „pentru cine creezi ideea ta?”.

Despre asta este discuția mea cu Robert Katai, unul dintre cei mai vizibili și respectați oameni de marketing din România.
Cei doi au vorbit despre cum se schimbă complet perspectiva atunci când pui audiența pe primul loc și produsul pe al doilea. 

Un principiu simplu, dar care poate face diferența dintre o campanie care se pierde în zgomot și una care chiar contează.

În acest articol vei descoperi:

• ce înseamnă, în practică, principiul audience first, product next;
• cum a ajuns Robert să construiască proiecte cu impact global ascultându-și comunitatea;
• de ce marketingul bun e, de fapt, despre a servi și nu doar despre a vinde;
• și cum poți aplica acest mindset în propriul tău business sau proiect creativ.
  

Este un episod despre curajul de a asculta, despre răbdare și despre puterea de a construi relații reale înainte de a lansa următorul „produs genial”.

Cine este Robert Katai: parcursul unui marketer vizionar

Mădălina: Robert, înainte să intrăm în expertiză, aș vrea să le spui cititorilor cine ești tu. 

Știm de tine din conferințe, din podcast-ul tău, unul dintre cele mai longevive din România, și din colaborările cu branduri mari. 

Eu mai știu că ești pasionat de partea vizuală din marketing și că lucrezi la Creatopy. 

Dar spune-ne tu: cine este Robert Katai?

Robert: Îmi place să împart lucrurile în două: viața personală și cea profesională. 

În online vezi doar partea profesională, nu postez despre familie, pentru mine digitalul e despre muncă și curiozitate. 

Urmăresc branduri, oameni de marketing, trenduri, trailere de filme (da, sunt fan Transformers și Marvel)

Din punct de vedere profesional, parcursul meu e strâns legat de Creatopy (fostul Bannersnack). 

Prima dată când am încercat să mă angajez acolo am fost respins pentru că nu eram ceea ce căutau. Am luat banii pentru cele două săptămâni de probă și mi-am cumpărat cele mai ieftine cărți de marketing. A fost startul pasiunii mele pentru domeniu.

Mai târziu, după ce am crescut vizibilitatea proiectului Instagramology și am început să fiu prezent în conferințe, am fost rechemat la Creatopy. 

De data aceasta am intrat pe marketing global. Echipa era mică: colega mea făcea PPC, eu m-am ocupat de blog și social media.

Nu eram copywriter, dar am știut să mă fac auzit. Am început să contactez nume mari din industrie: Seth Godin, Rand Fishkin, Oli Gardner. 

Le trimiteam câte 5 întrebări și publicam articole pe baza răspunsurilor lor. Așa am crescut atât personal, cât și profesional.

Cum a descoperit ce i se potriveste in marketing si ce il motiveaza

Robert: Creatopy a fost locul unde am descoperit cu adevărat ce-mi place. 

Am început cu social media și content marketing, apoi am coordonat o echipă și am trecut prin product marketing. 

Colegii și liderii mei și-au dat seama repede: eu nu sunt omul care stă doar în spatele produsului, ci cel care îl împinge în față, care vrea să-l ducă la cât mai mulți oameni.

De-aici a venit partea care îmi place cel mai mult: distribuția și conexiunea. 

Am început să colaborez cu branduri, influenceri, creatori, să folosesc Twitter și LinkedIn ca să ajung la oameni din spatele unor companii mari. 

Am fost genul care scria unui om de marketing celebru: Ai o greșeală pe blog. El îmi mulțumea, iar eu ceream un testimonial. Și l-am primit. 

Sau luam un video de pe YouTube de la Noah Kagan, îl transformam într-un carusel vizual și ajungeam să primesc mesaje de la antreprenori care îmi cereau să fac asta pentru ei.

Mi-am dat seama că aici e zona mea: vizualul, distribuția, conectarea prin content. 

Podcastul m-a ajutat să-mi exersez storytelling-ul și să învăț cum să construiesc un produs de la zero. 

Nu scriu extraordinar de bine, dar am învățat să spun povești, să structurez idei și să experimentez continuu.

În timp, am înțeles că pentru mine munca asta nu e doar job, e lifestyle. 

Într-o sâmbătă seara, de exemplu, după ce familia mea s-a culcat, eu scriam postări despre o campanie virală. Nu simt că muncesc, simt că testez, creez și cresc.

Dacă ar fi să mă definesc într-o frază, aș spune că sunt un „marketer experimentalist cu bias de oportunitate”. 

Îmi place să încerc, să greșesc, să ajustez și să văd ce funcționează.

Despre pasiunea pentru ceea ce face

Mădălina: Eu cred că tu ești unul dintre marketerii din România cu cel mai mare network de specialiști. 

Ai acces la oameni la care alții abia dau follow pe LinkedIn. Cum vezi tu asta?

Robert: Sună glorios, dar nu cred că e vorba de titluri. Cred că ceea ce m-a ajutat cel mai mult a fost pasiunea. 

Pentru că iubesc ceea ce fac, am învățat să trec peste rușine și să am îndrăzneala să cer. 

Țin minte când am vrut să-l aducem pe Gary Vaynerchuk în România, părea imposibil. 

Dar am întrebat, am făcut câteva conexiuni și într-un final am ajuns să particip la conferința lui, să fac interviuri și să-l întâlnesc. 

Nu am reușit atunci să vorbesc direct cu el, dar am prins o poză și am schimbat câteva vorbe cu D-Rock, omul lui de video. 

A fost o lecție: uneori ai o singură șansă și merită să profiți de ea.

Aceeași atitudine m-a ajutat și cu Ryan Holiday. Am primit ocazia să-l intervievez doar 15 minute, dar am cedat timpul meu unei persoane care era fan declarat. 

Am ales să servesc pe altcineva, iar asta m-a adus, paradoxal, mai aproape de Ryan. 

Am avut cu el o conversație lungă, am primit o carte cu autograf și chiar contactul direct pe e-mail.

Pentru mine, pasiunea nu se rezumă la „îmi place marketingul”, ci la felul în care aleg să fiu prezent: să servesc, să creez contexte, să pun lumina pe alții. 

De aici vine și convingerea mea: marketingul bun e despre a servi. 

Fie audiența, fie comunitatea, nu doar șefii sau haterii.

Și da, asta implică și disconfort. 

De multe ori mi-am spus: Oare nu e prea mult? 

Nu o să par penibil?

Dar am învățat că dacă îți urmezi valorile și vrei să creezi ceva real pentru oameni, disconfortul merită. 

Pasiunea te face să treci peste obstacole și să transformi poveștile în experiențe din care și alții pot învăța.

Ce nu ii place la marketing si ce lectii a invatat din esecuri

Mădălina: Cu atâta pasiune pentru marketing și din modul în care vorbești, sigur există și lucruri care nu-ți plac. 

Care sunt acelea?

Robert: Recunosc, cel mai greu îmi e cu organizarea. 

Sunt un „opportunity seeker” și, de multe ori, vreau să văd rezultatele imediat. Asta mă face să fiu nerăbdător și chiar impulsiv uneori. 

Dar marketingul nu funcționează așa: sunt procese în care impactul apare după luni, nu după zile. 

Am învățat asta făcând link building, unde trebuie să aștepți ca rezultatele să crească în timp.

Nu-mi plac nici metodele rigide, de tip „urmează exact cei 5 pași ca să ajungi la rezultat”. 

Mă frustrează când trebuie să respect proceduri stricte, fără să pot testa scurtături. 

Eu gândesc vizual și prefer să găsesc oportunități care pot să împingă brandul în față, în timp ce alți colegi sunt foarte buni pe analiză, detalii sau optimizări.

De fapt, aici am înțeles ceva important: marketingul e ca un puzzle. 

Nu toată lumea trebuie să facă aceleași lucruri. 

Eu aduc idei și creez conexiuni, alți colegi sunt excelenți la analiză, content sau project management. Doar împreună iese imaginea completă.

Sigur, am avut și eșecuri, de exemplu, am plătit campanii scumpe către influenceri mari și n-am obținut nimic. 

Dar din fiecare astfel de experiență mi-am luat o lecție: „big influencer nu înseamnă big impact”. Am învățat să transform greșelile în insight-uri vizuale și postări care au performat mult mai bine.

Pe scurt, ce nu-mi place la marketing e partea rigidă, repetitivă și lipsită de flexibilitate. 

Dar exact din aceste momente am învățat lecții care mi-au format stilul de azi: un mix de oportunism, experiment și curaj de a testa.

Ce inseamna „Audience first, product next” si cum aplici

Mădălina: Hai să intrăm în subiectul care ne pasionează pe amândoi: audience first, product next (audiența întâi, produsul următorul). 

Ce înțelegi tu prin asta și de ce contează acum, când pare că ideile sunt peste tot?

Robert: Pentru mine, „audiența întâi” înseamnă: cunoaște-ți oamenii înainte să le construiești produsul. 

Când înțelegi cine sunt, ce fac, ce îi doare și ce își doresc, abia atunci poți decide ce merită creat. 

Modelul vechi era: faci produsul și apoi cauți cui să-l vinzi. Azi, oamenii nu mai au loialitate „oarbă” la branduri, sunt atenți la relevanță, utilitate și context.

Cum procedezi practic:

• aduni o audiență în jurul unui interes (ex: cafea, productivitate, design);
• creezi conținut constant (social, newsletter, podcast, YouTube);
• transformi audiența într-o mini-comunitate care vorbește cu tine;
• asculți feedback-ul și validezi ce ar cumpăra (poate nu e o cană „care păstrează cald”, ci un aparat ce face cafeaua mai repede).
  

Exemple utile:

• Logan Paul: a greșit masiv, a fost „pedepsit” de propria audiență, a învățat, s-a maturizat și a lansat Prime, acum partener oficial cu UFC și cluburi mari. A pornit de la audiență și a construit produsul potrivit lor.
  
• Ali Abdaal: audiență uriașă, cursuri care merg excelent. Când a încercat prea multe produse fizice/echipe mari, s-a blocat. Lecția: rămâi aproape de ce-ți validează audiența, nu te împrăștia doar pentru că „poți”.
  

De ce nu mai e suficientă „ideea genială”? 

Pentru că trăim într-un marketplace saturat. Nu ești singurul cu ideea; diferența o face execuția adaptată la o audiență reală. 

Și, foarte important, vorbești pe limba beneficiilor, nu a specificațiilor. Microsoft spunea „X GB”, Apple spunea „câte melodii încap”, oamenii înțeleg beneficiul imediat.

Mădălina: Deci, întâi strângi oamenii potriviți, îi asculți, apoi decizi ce lansezi. Iar dacă ești creativ și „vezi” produse, folosește avatarul de client ca filtru: pentru cine e ideea?

 Dacă nu poți descrie clar cine o cumpără și de ce, nu e încă gata.

Robert: Exact. Începe simplu:

1. definește clusterul tău (ex: tați cu 2 copii, job full-time, rată la bancă);
2. întreabă „cu ce produs/experiență ți-aș îmbunătăți viața?”;
3. validează rapid (formulare, DM-uri, sondaje, landing page cu listă de așteptare);
4. construiește minimul necesar și lansează în mic; ajustează pe baza feedback-ului;
5. abia apoi scalezi.

Poate fi coplesitor sa asculti audienta? Capcane si solutii

Mădălina: Am vorbit mult despre cât de important e să asculți audiența, dar te întreb altfel: poate fi prea mult? 

Poate deveni copleșitor să asculți toate vocile, toate părerile?

Robert: Da, absolut. Poate deveni copleșitor, mai ales când uiți de ce o faci și la ce servește. 

Țin minte când am lansat podcastul meu, am început să prind tracțiune și, recunosc, ego-ul a crescut odată cu el. Mi se părea că e „cel mai bun podcast”, „cel mai tare”. 

Așa că am decis să-mi fac o comunitate pentru ascultători. Am anunțat-o peste tot, am investit timp, energie și după trei zile erau zece oameni în grup. Atât.

A fost o lecție dureroasă. M-am dus la un prieten, Sergiu, și l-am întrebat ce fac greșit. 

Mi-a spus clar: „Oamenii nu vin pentru tine, Robi. Vin pentru ce pot învăța de la tine. Nu vor să vorbească despre tine, ci despre cum se face un podcast.” 

M-a trezit din bula de ego. Am schimbat numele comunității, am făcut-o despre podcasting, nu despre mine, și în câteva zile a crescut organic la sute de membri.

De atunci am învățat că, da, poți asculta prea mult sau greșit audiența. Dacă o faci din dorința de validare, o să te pierzi. 

Dar dacă asculți ca să înțelegi și să servești mai bine, câștigi claritate.

E ușor să cazi în capcana lui „eu sunt produsul”, mai ales în marketing sau în creație. De fapt, produsul tău nu e centrul universului, e doar o mică parte din viața oamenilor. 

La fel cum campania Ikea „Proudly Second Best” a spus-o simplu: prima alegere e părintele, noi suntem a doua. 

A recunoaște că nu ești mereu în centrul atenției e un act de maturitate.

Mădălina: Asta se aplică și antreprenorilor, și creatorilor, și celor din corporații. 

Schimbarea vine în momentul în care, după ce întrebi tot ce ține de tine și de produs, pui și întrebarea: Cum ajută asta pe altcineva?

Robert: Exact. E greu, pentru că ascultarea reală cere timp, empatie și renunțarea la orgoliu. Dar e și ce construiește pe termen lung. 

Mie mi-a schimbat felul în care vorbesc, cum ofer ajutor, cum spun „pot joi sau vineri” în loc de „calendarul meu e liber joi sau vineri”. 

Modul în care spui lucrurile contează.

Ascultarea audienței nu înseamnă să renunți la tine, ci să lași loc pentru celălalt. 

Să vezi cum poți construi împreună. E obositor uneori, dar e singura cale prin care poți rămâne relevant și uman în ce faci.

Cum schimb un mindset orientat spre „cum poți ajuta audiența” o afacere?

Mădălina: Mi-ar plăcea ca cei care ne ascultă să plece cu întrebarea: Cum pot, din ce fac deja, să adaug o nuanță care să servească mai bine oamenilor din jurul meu? 

Nu e nevoie să schimbi tot ce faci, ci doar să te uiți altfel. 

Cum poate mindsetul ăsta, de a ajuta audiența, să schimbe o afacere? 

Ai un exemplu concret?

Robert: Da, am unul foarte clar. Când am început să pregătesc un nou sezon din podcastul nostru de la Creatopy, Drag & Drop Podcast, mi-am zis că vreau să fac ceva diferit. 

În loc să vorbesc doar despre ce facem noi, am vrut să ofer mai mult context, mai multă valoare celor care ne ascultă.

Subiectul fierbinte era AI-ul. Mi-am zis: „Ok, cum pot aborda tema asta într-un mod relevant pentru comunitatea noastră de designeri și marketeri?” 

Așa am ajuns la Chris Do, unul dintre cei mai respectați designeri și educatori în domeniu. În loc să-i scriu direct „Vreau să vii la mine în podcast”, am petrecut o zi întreagă studiindu-l: i-am citit postările, i-am ascultat episoadele, i-am înțeles mesajul. 

Apoi am creat un carusel pe LinkedIn despre el, despre ce face și cum aplică principiul audience first, product next.

L-am publicat la ora potrivită și, surpriză: Chris Do mi-a dat like și mi-a trimis cerere de conectare. 

Nu m-am grăbit să-i scriu imediat, dar i-am mulțumit sincer pentru ce creează și apoi i-am propus o colaborare, un episod despre AI în design. 

Răspunsul lui a fost simplu: „Care e scopul podcastului?”

Momentul ăla a fost definitoriu. Mi-am dat seama că nu e despre mine. 

Așa că, ajutat de prietenul meu, Marian Hurducaș, am schimbat abordarea: „Chris, audiența mea e formată din profesioniști din România care te admiră și pot învăța enorm de la tine. Vrei să le vorbești direct?” A acceptat. 

Am înregistrat două episoade, iar în al doilea l-am rugat să le spună oamenilor de ce merită să participe la workshopul lui din România.

Rezultatul? Peste 40 de înregistrări noi, fără promovare plătită. Câștigul lui a fost financiar și de imagine; câștigul meu: o conexiune reală, bazată pe respect și utilitate reciprocă.

Ce am învățat din asta:

• când ajuți pe cineva să-și atingă un obiectiv, creezi o relație autentică;
• oamenii apreciază efortul de documentare și intenția clară de a aduce valoare;
• dacă faci ceea ce alții nu sunt dispuși să facă, adică să cercetezi, să dai înainte fără să ceri nimic, câștigi enorm pe termen lung.
  

Acesta e principiul pe care îl aplic mereu: fă lucrurile pe care ceilalți nu sunt dispuși să le facă. 

Fie că ești student, antreprenor, marketer sau creator, întreabă-te mereu: Cum pot ajuta, înainte să cer ceva în schimb?

De ce e usor sa creezi audienta si greu sa o mentii

Robert: E ușor să începi, dar incredibil de greu să continui.
‍
Toată lumea vorbește despre „construiește audiență, creează comunitate”, dar foarte puțini vorbesc despre cât de multă muncă e după ce audiența chiar apare. 

Am primit de curând un mesaj pe YouTube de la un tip care gestionează canale și mi-a spus: Hei, am văzut podcastul tău, dar n-ai time stamp-uri în descriere.

Știam că are dreptate, dar n-am apucat să-i răspund. Nu pentru că nu apreciez feedback-ul, ci pentru că pur și simplu nu e mereu timp pentru tot.
E un exemplu mic, dar arată ceva esențial: când audiența începe să crească, responsabilitatea și volumul de interacțiuni cresc exponențial.

E simplu să strângi primele sute sau mii de oameni care te urmăresc. E complicat să le răspunzi, să menții conversațiile vii, să arăți că-ți pasă cu adevărat. 

E ca într-o relație: începutul e plin de entuziasm, dar adevăratul test e consecvența.

Oamenii se gândesc la cifre mari, 10.000, 100.000 de urmăritori, dar provocarea reală e să ai 100 care chiar vorbesc cu tine și să le poți răspunde constant. Să nu-i pierzi.

Am vorbit recent cu cineva care a crescut rapid pe Twitter și mi-a spus: Cel mai greu nu e să aduni oamenii, ci să ții pasul cu ei.
‍
Și are dreptate. Chiar și la newsletter: lumea visează la 50.000 de abonați, dar realitatea e că deja la 3.000 – 5.000 e un efort uriaș să menții relevanța, să răspunzi, să creezi conținut bun, să nu-i pierzi pe drum.

Mădălina: Îmi aduc aminte că în primăvară am făcut un giveaway cu câteva sute de comentarii. 

Doar pe Facebook mi-a luat peste patru ore și jumătate să răspund tuturor, doar ca să le mulțumesc că au participat. Iar pe Instagram alte câteva ore. Și prietena mea, care e PR-ist, mi-a zis: „Mi se pare incredibil că răspunzi la fiecare în parte.”
‍
Dar pentru mine, asta e exact esența: dacă spui că vrei o comunitate, trebuie să fii acolo pentru ea. 

Mulți creează conținut, dar nu mai răspund la comentarii, nu mai interacționează. Și atunci se întreabă de ce nu crește engagement-ul. 

Simplu: ai oameni care îți vorbesc și tu taci.

‍Robert: Da, și aici se aplică un principiu de viață care mie îmi place mult:

‍Fii credincios în lucrurile mici și ți se vor da și cele mari.

Când am început blogul, aveam trei cititori pe zi. Trei! Și voiam să renunț, pentru că îi vedeam pe „greii” vremii: Groparu, Adi Hădean, Manafu, care aveau campanii, colaborări, zeci de comentarii. Iar eu nimic.

Diana, soția mea, mi-a zis atunci: „Dacă nu ești credincios cu ăștia trei, de ce ți-ar da Dumnezeu 30 sau 3000?”
Mi-a rămas în minte pentru totdeauna.

De aceea le spun mereu celor care vor să creeze conținut: publică constant timp de trei luni și apoi mai vorbim. 

Dacă reziști trei luni, dacă treci peste lipsa de inspirație, de chef, peste zilele în care n-ai energie, atunci abia începe construcția adevărată.

E ușor să aduni oameni, e greu să-i respecți suficient cât să rămână.

Dacă e ceva ce merită reținut din conversația cu Robert, este asta: nu trebuie să ai mereu cea mai inovatoare idee ca să creezi ceva valoros.

Trebuie doar să fii atent la oameni. 

Să-i asculți, să le observi nevoile și să le răspunzi prin ceea ce construiești.

Un produs care se vinde nu pornește dintr-un brainstorming, ci dintr-o conversație reală, una în care întrebi, înțelegi și abia apoi creezi.

Și poate că exact aici se ascunde secretul celor care reușesc să rămână relevanți ani la rând: nu caută doar să fie auziți, ci să audă.

Dacă ți-a plăcut acest articol și vrei să-l descoperi mai mult pe Robert Katai, îl găsești pe LinkedIn, pe Instagram sau pe YouTube, unde vorbește deschis despre marketing, content și despre cum să construiești produse cu sens.

Îți mulțumesc că ai fost aici până la final.

Dacă simți că ți-a dat o idee sau o perspectivă nouă, trimite articolul unui prieten antreprenor sau unui coleg care creează lucruri și caută acel „ceva” care le-ar putea da sens. 

Poate că tocmai în rândurile astea se ascunde ideea care va prinde contur în produsul potrivit.

‍Acest articol este inspirat din episodul 104 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcasts.

‍Sursa foto: Imagini generate cu AI

‍