Cum iti antrenezi gandurile? Ganduri, subconstient si convingeri limitative

Probabil ți s-a întâmplat și ție: ți-ai dorit ceva, poate chiar foarte mult, și nici nu ai apucat bine să te gândești cum ar fi dacă s-ar întâmpla, că mintea începea deja să găsească toate motivele pentru care nu se poate.

E prea greu. Nu e momentul potrivit. Nu am cum. Ce fac dacă nu iese? 

Și, aproape fără să-ți dai seama, ajungi să porți în minte o întreagă conversație despre toate lucrurile care ar putea merge prost.

Facem asta mai des decât ne dăm seama. 

Cu lucrurile pe care ni le dorim, cu deciziile pe care vrem să le luăm, cu ceea ce ni se întâmplă sau chiar cu o replică spusă de cineva, pe care o întoarcem pe toate părțile mult timp după ce conversația s-a terminat.

Petrecem foarte mult timp în propria minte. 

Și, de multe ori, credem ceea ce ne spune fără să ne mai întrebăm de unde vin, de fapt, toate aceste ganduri negative.

Dar cum îți antrenezi gândurile?

Le poți controla? 

Poți scăpa de cele care nu îți fac bine? 

Sau poți învăța să te raportezi altfel la ele?

Am vorbit despre toate astea cu Bogdan Gherman, antreprenor, trainer şi mind & performance coach, iar răspunsurile lui m-au dus în locuri la care nu mă așteptam.

Pentru că Bogdan vorbește despre gânduri dintr-o perspectivă care te provoacă să observi cât de multe definiții, așteptări și convingeri porți cu tine fără să îți dai seama. 

Câtă putere dai unui simplu „e greu”. 

Cât de repede hotărăști că ceea ce ți se întâmplă este bun sau rău. 

Și cât de mult încerci să controlezi viața din mintea ta.

În acest articol vei afla despre cum conștientul și subconștientul îți influențează alegerile, ce se ascunde în spatele cuvintelor pe care le repeți și cum poți începe să îți observi gândurile fără să te identifici cu ele.

Totodată, vei întâlni un cuvânt surprinzător de simplu, pe care s-ar putea să îl iei cu tine după această lectură: „interesant”.

Pentru că data viitoare când viața nu se întâmplă așa cum ai plănuit, înainte să decizi că este bine sau rău, greu sau ușor, ai putea să te oprești pentru o clipă și să vezi ce se schimbă când spui doar atât: interesant. 

Cine este Bogdan Gherman și ce înseamnă pentru el să trăiești conștient 

Când cineva te întreabă cine ești, probabil că primul impuls este să răspunzi cu numele, profesia sau rolurile pe care le ai. Pentru mine, răspunsul merge într-o altă direcție.

Mi-a venit în minte o amintire cu unul dintre maeștrii mei. Într-o conversație cu oamenii cărora le preda, a spus ceva ce mi-a rămas cu mine:

„Am venit aici pe scenă și mă întreb dacă să vorbesc despre mine sau să vorbesc despre voi. Și mi-am dat seama că e irelevant, pentru că eu sunt voi.”

Cred că, într-un fel, fiecare dintre noi este și imaginea pe care ceilalți o văd prin propriile lentile. 

Iar dacă mă întrebi ce fac astăzi, nici aici nu cred că pot să dau neapărat o definiție. În afara faptului că sunt eu, nu fac nimic altceva. 

Aleg să mă experimentez pe mine și fiecare clipă așa cum vine.

Mădălina: Se poate să trăiești pragmatic, păstrând această profunzime? 

Să ai un job, o afacere, să susții cursuri și sesiuni de coaching și, în același timp, să trăiești în felul acesta?

Bogdan: Se poate orice. Știu că poate suna ca din basme, dar chiar poți alege să trăiești în fiecare clipă așa cum îți dorești, indiferent de exteriorul pe care îl întâmpini zi de zi.

Și poate că de aici merită să pornești și tu: de la felul în care alegi să trăiești ceea ce vine spre tine, inclusiv atunci când exteriorul nu arată așa cum ți-ai fi dorit.

De ce să-ți observi gândurile, chiar daca nu crezi că trebuie să îți antrenezi mintea

Poate că atunci când auzi că poți alege cum să trăiești fiecare clipă, primul gând este să te împotrivești: „Bine, dar tu știi câte probleme am eu? Știi cât de greu îmi este sau câte lucruri mi s-au întâmplat în ultimele luni?”

Cred că avem o multitudine de oportunități și de drumuri, iar în fiecare clipă alegem să experimentăm anumite lucruri în funcție de vibrația pe care o avem.

Totul ține de capacitatea noastră și de ceea ce alegem să vedem în exteriorul nostru și în noi.

Pentru că exteriorul este în totalitate în interiorul minții noastre.

Știu că ideea aceasta poate ridica imediat o altă întrebare. Poate că te uiți la viața ta și vezi lucruri care nu seamănă deloc cu ceea ce ți-ai dorit. 

Ai visat la ceva, ți-ai imaginat că viața ta va arăta într-un anumit fel, iar ceea ce trăiești acum este diferit.

Din perspectiva mea, noi creăm întotdeauna ceea ce avem în minte. 

Dacă ceea ce trăiești nu este conform așteptărilor tale, merită să te uiți dincolo de ceea ce îți spui în mod conștient că îți dorești.

Uită-te la gândurile tale și la ceea ce există în subconstientul tău. Acolo sunt așteptări și lucruri care au luat naștere în timp și care ajung să se manifeste în viața ta.

Dacă există ceva ce nu îți convine în viața ta, de aici poți începe: privește în mintea și în subconștientul tău și observă ce găsești acolo. 

Ce gândești? 

Ce așteptări porți cu tine? 

Ce dintre toate acestea ajunge să se reflecte în viața pe care o trăiești?

Ce sunt conștientul și subconștientul: exemple de gânduri negative automate

Mintea noastră este împărțită în constient și subconstient. 

Partea conștientă este cea pe care o folosim zi de zi atunci când ne facem treaba și luăm decizii. Doar că multe dintre aceste decizii se bazează pe ceea ce există deja în subconstient.

Majoritatea alegerilor pe care le faci au legătură cu trecutul tău: cu ceea ce ai experimentat și cu tiparele comportamentale pe care le-ai văzut la părinți, frați sau la oamenii alături de care ai crescut.

Conștientul ocupă undeva între 5 și 10% din timp, iar în restul de 90-95% facem lucrurile inconștient.

Aici apare o diferență importantă între ceea ce spui că îți dorești și ceea ce rulează deja în mintea ta.

Poți să-ți dorești mai mulți bani, o relație frumoasă, să călătorești, sau să obții un anumit lucru. 

Conștient, vrei acel lucru și poate chiar faci alegeri care crezi că te duc spre el. 

În același timp, în subconștient pot exista convingeri și tipare comportamentale foarte diferite de dorința ta.

Cum începi să le observi?

Fii atent la:

• cuvintele pe care le folosești;
• felul în care vorbești cu tine;
• gândurile care îți rulează automat prin minte;
• ceea ce le spui celorlalți;
• oamenii cu care te înconjori.

Un exemplu simplu ar fi să îți spui: „Mi-ar plăcea să petrec trei luni în Bali.” Și imediat să apară: „Dar cum fac cu apartamentul? Dar cu logistica? Nu se poate.”

Nici nu ai apucat să îți imaginezi cum ar fi acele trei luni și mintea a început deja să găsească probleme.

Asta facem adesea cu lucrurile pe care ni le dorim. În spatele dorinței poate apărea convingerea că nu putem, că nu avem voie sau că nu merităm.

Și uneori nici măcar nu te temi că lucrurile vor merge prost. 

Poate te sperie tocmai posibilitatea ca ele să meargă foarte bine, pentru că undeva există o nevoie emoțională ca lucrurile să fie împotriva ta.

Cum îți influențează gândirea cuvintele „ușor” sau „greu”

„E greu să-ți găsești un job astăzi.” „E greu să cumperi un apartament.” „E greu să pleci trei luni în Bali.” „E greu să reușești aici.”

Probabil ai auzit astfel de fraze de multe ori. Poate le-ai spus și tu.

Dar „este ușor” și „este greu” sunt doar perspective. 

Creierul nostru nu vede lucrurile în felul acesta. Pentru el, lucrurile există sau nu există. 

Mintea conștientă este cea care începe să le definească, să le compare și să le așeze într-o categorie.

Pentru că, până la urmă, greu în raport cu ce? 

Ușor în raport cu ce?

Felul în care răspunzi depinde și de nevoile emoționale pe care le ai, inclusiv de cele create în trecut. 

Poți, de exemplu, să spui că îți dorești o relație și, în același timp, să existe în tine o nevoie de a fi singur, de a fi respins sau dat la o parte. Iar acea nevoie poate ajunge să îți influențeze comportamentul fără să-ți dai seama.

La fel se întâmplă și cu un cuvânt precum „greu”.

Nu este suficient întotdeauna să îl înlocuiești pur și simplu cu „ușor”. 

Contează câtă energie ai pus în acel cuvânt și cât de atașat ești de ceea ce înseamnă pentru tine. În spatele atașamentului poate exista o durere, sau o așteptare construită în timp.

Gândește-te, de exemplu, la cuvântul „greșit”. 

Dacă până acum ai experimentat greșeala ca pe ceva neplăcut, este suficient să îți spui „am greșit” și corpul tău poate reacționa deja în felul în care a învățat să o facă.

Mintea caută să te păstreze în zona de siguranță, iar trecutul tău este o zonă pe care o cunoaște deja.

De aceea, atunci când te auzi spunând „e greu”, poți începe cu o întrebare simplă: greu în raport cu ce?

Cum să te raportezi diferit la cuvintele și gândurile tale

Poate că primul impuls este să încerci să controlezi mai bine cuvintele pe care le folosești sau să înlocuiești un gând cu altul. 

Eu aș merge într-o altă direcție: să înveți să nu te mai atașezi atât de mult de ele.

Să știi că gândurile și emoțiile pe care le ai nu sunt cine ești tu.

Când apare un gând pe care îl consideri negativ, în loc să intri în el, să-l judeci sau să încerci imediat să îl schimbi, poți să îl privești și să spui: „Interesant. Uite ce gând interesant am avut.”

Ai avut un gând. Nu ești acel gând. La fel cum nu ești nici emoția care vine odată cu el.

Poți exersa aceeași perspectivă și în ceea ce ți se întâmplă sau în ceea ce îți spun ceilalți. În loc să așezi imediat experiența în categoria „bine” sau „rău”, privește-o mai întâi ca fiind interesantă.

Această aparent mică schimbare de perspectivă, te poate duce aproape instant către o gandire pozitiva.

Ca să ajungi să te cunoști mai bine, începe să observi:

• tiparele tale de gândire;
• fricile și sentimentele care apar;
• ceea ce există în subconștient;
• definițiile pe care ți le dai ție;
• definițiile pe care le dai oamenilor și lucrurilor din jur.

Felul în care te privești pe tine și exteriorul trece prin toate aceste straturi construite în timp. Iar dacă ai putea să renunți, rând pe rând, la ele, ai putea descoperi ce rămâne dincolo de toate definițiile.

Aici apare însă tentația de a întreba imediat: „Bine, și ce trebuie să fac?”

Suntem obișnuiți să facem, să lucrăm, să căutăm următorul lucru care ne va duce undeva. Dar uneori tocmai această nevoie de a ajunge undeva creează o nouă definiție.

Poate fi suficient, pentru început, să observi fără să te grăbești să definești. Să lași gândul să fie un gând, emoția să fie o emoție și tu să fii cel care le observă.

Cum să ieși din minte și să fii mai prezent în viața ta

Dacă aș încerca să definesc exact cum se simte „să fii”, deja n-aș mai fi acolo.

Și nici eu nu reușesc să rămân în starea aceasta tot timpul. E firesc. 

Trăim, alegem să avem experiențe, alegem să facem lucruri. Mai ales astăzi, când avem în jur atât de multe device-uri și atât de multe lucruri care se petrec, tindem să uităm să mai fim și ajungem să trăim fiecare în propria poveste.

Ca să poți renunța pentru un moment la toate acestea și doar să fii, începe prin a observa nevoile emoționale din spatele lucrurilor pe care le faci sau îți dorești să le faci.

Chiar și nevoia de a deveni cineva poate avea ceva mai profund în spate. 

Multe dintre nevoile noastre ajung, până la urmă, la câteva lucruri:

• nevoia de aprobare;
• nevoia de control;
• nevoia de siguranță;
• nevoia de uniune și/sau separare.

Dacă simți că trebuie să devii cineva sau ceva, întreabă-te de ce. 

Vrei să controlezi ce urmează? 

Cauți aprobarea celor din jur? 

Ai nevoie să știi că ești în siguranță?

Când începi să vezi nevoia din spate și reușești să renunți la ea, devine mai ușor să fii și atât. 

Iar a fi, pentru mine, înseamnă o bucurie constantă. 

Nu cred că poți fi mai fericit decât atunci când reușești să trăiești fără aceste nevoi.

Inclusiv dorința de a-ți antrena gândurile poate veni dintr-o nevoie de control.

Există însă un punct în care poți renunța la ideea că trebuie să faci mereu X pentru ca Y să se întâmple. 

Cât timp rămâi în minte, cauți pașii: trebuie să fac asta ca să obțin cealaltă, trebuie să ajung acolo ca să pot deveni…

Dar când reușești să renunți la această nevoie de a controla fiecare pas, intră în joc credința. 

Ajungi să trăiești cu ideea că lucrurile se întâmplă pentru că se întâmplă, fără să mai simți că trebuie să construiești cu mintea fiecare etapă prin care vei ajunge la ele.

În momentul în care renunți la minte și trăiești în credință, lucrurile încep să se întâmple și să se întâmple pentru tine.

Ce înseamnă să trăiești în credință, dincolo de religie

Pentru mine, să trăiești în credință înseamnă, pur și simplu, SĂ CREZI.

Să crezi că această clipă ți-a fost dată ca să o experimentezi, fără să o definești sau să o așezi imediat într-o categorie. 

Să fii și să te bucuri de ea.

Înseamnă și să știi că faci parte din ceva mult mai mare decât tine, că există un Creator care te-a creat după chipul și asemănarea Lui.

Știu că pentru mulți oameni cuvântul „credință” vine la pachet cu Biserica, cu instituțiile religioase și, uneori, cu experiențe care au făcut ca el să capete inclusiv conotații negative.

Eu aleg să îl privesc mai simplu.

Să ai credință și atât, fără să simți nevoia să definești în ce fel trebuie să crezi sau ce spune o instituție despre asta. Pentru mine, credința și Dumnezeu înseamnă, până la urmă, iubire. 

Dacă trăiești în iubire, este suficient.

Iar dacă știi că ești creația lui Dumnezeu, poți avea și încredere în tine.

Credința schimbă și felul în care privești ceea ce ți se întâmplă. Nu mai definești imediat o experiență drept bună sau rea, ci crezi că s-a întâmplat pentru tine: poate ca să te învețe ceva, să-ți arate ceva sau să te ducă mai departe.

Dar ce se întâmplă când treci printr-o perioadă foarte dificilă și simți că te-ai supărat chiar pe Dumnezeu?

Eu m-aș întreba: te-ai supărat pe Dumnezeu sau pe tine? 

Ți-ai pierdut încrederea în Dumnezeu sau în tine pentru că lucrurile nu au ieșit așa cum ai vrut?

Din perspectiva mea, credința există sau nu există. Nu o ai doar atunci când lucrurile merg așa cum îți dorești. Credința se simte.

Și spun toate acestea ca pe perspectiva mea, nu ca pe un adevăr pe care trebuie să-l preiei. 

Testează. 

Vezi cum este pentru tine. Pentru că și felul în care alegi să trăiești în credință rămâne, până la urmă, o alegere.

Cum îți influențează cuvintele gândurile și felul în care trăiești

Oamenii nu își dau întotdeauna seama câtă putere dau cuvintelor pe care le folosesc.

Am observat asta inclusiv în lucruri foarte simple. 

Când merg împreună cu logodnica mea la țară, mama ne întâmpină uneori cu: „Vai, săracii copii, ați apucat să mâncați astăzi ceva?” 

Iar Ioana, soția mea, îi răspunde: „Nu săracii, bogații. De ce săraci?”

Pare doar schimbarea unui cuvânt. Dar cuvintele pot ajunge să te înrobească dacă le repeți fără să observi ce pui în ele.

De aceea, este important să fii atent nu doar la felul în care vorbești cu tine și cu ceilalți, ci și la ce accepți din ceea ce spun ceilalți despre tine ca fiind adevărat.

Am întâlnit și expresii precum: „Doamne ferește, dar câți bani ai făcut!” 

De ce „Doamne ferește” de bani? Ai putea la fel de bine să spui „Doamne dă mai mult” și să schimbi ceea ce transmiți prin acea formulare.

‍Fiecare cuvânt are atașată o anumită energie. 

Iar asta se poate reflecta, din perspectiva mea, în calitatea vieții tale, în oamenii cu care te înconjori, în relațiile tale sau în felul în care te raportezi la bani.

De unde poți începe?

• observă cuvintele pe care le folosești frecvent;
• amintește-ți că nu ești gândurile sau cuvintele tale;
• observă ce accepți din ceea ce spun ceilalți;
• schimbă conștient formulările care nu te susțin;
• fă mai des lucrurile care te duc spre o stare de iubire.

Dacă sportul te ajută, fă sport. Dacă simți iubire atunci când stai lângă animale sau copii, caută acele momente.

Începe prin a observa ce spui. 

Uneori, schimbarea poate porni chiar de la un singur cuvânt.

Cum îți schimbi gândirea ca să te simți mai bine

Unul dintre primele lucruri pe care le poți face este să trăiești în acceptare. 

Orice vine către tine, acceptă-l așa cum este. Suferim de multe ori pentru că opunem rezistență lucrurilor și vrem ca ele să fie diferite.

Acceptarea se aplică și felului în care te definești. Încearcă să nu te reduci la corpul tău, la rolul pe care îl ai într-o relație, la profesie sau la ceea ce spun ceilalți despre tine. 

Dacă cineva spune ceva frumos despre tine, acceptă. Dacă spune ceva neplăcut, acceptă și asta. 

Ceea ce spune altcineva nu te definește.

Apoi, fii atent la felul în care formulezi ceea ce îți dorești. 

Spune ce vrei să experimentezi, cum vrei să te simți și cum vrei să arate lucrurile, în loc să repeți ceea ce nu mai vrei.

Văd asta des la oamenii care vin la coaching sau la cei pe care îi pregătim pentru examene. Spun: „M-am săturat să pic examenul. Nu mai vreau să pic.” 

În felul acesta, mintea rămâne tot la experiența pe care omul spune că vrea să o lase în urmă.

În schimb, poți să te întrebi: 

Cum vreau să fie examenul pentru mine? 

Cum vreau să mă simt? 

Cum vreau să arate viața mea după el?

Aceste întrebări te pot duce spre o gandire pozitiva.

Mai sunt două lucruri pe care le poți exersa:

• rămâi deschis la ceea ce se întâmplă și, înainte să definești o experiență drept bună sau rea, spune: interesant.
• pune sub semnul întrebării ceea ce gândești și auzi, mai ales convingerile preluate și repetate ani la rând.

Dacă vrei să ai bani, de exemplu, dar ai crescut auzind că banii se câștigă greu sau că oamenii bogați sunt răi, merită să te întrebi: sunt acestea și convingerile mele sau doar niște idei pe care le-am preluat?

Mădălina: La începutul articolului vorbeam despre cât de repede poate mintea ta să găsească motive pentru care ceva nu se poate. 

După toate perspectivele lui Bogdan, mi-a rămas un gând simplu: nu trebuie să crezi imediat tot ce îți spune mintea.

Poți să observi un gând înainte să îl transformi într-un adevăr. 

Să fii mai atent la cuvintele pe care le folosești, la convingerile pe care le-ai preluat în timp și la felul în care interpretezi ceea ce ți se întâmplă.

Și să lași puțin mai mult loc acelui cuvânt pe care Bogdan l-a repetat de-a lungul conversației: interesant.

Să nu te grăbești să pui imediat eticheta de bine sau rău, greu sau ușor. Să observi mai întâi și să vezi unde te duce asta.

Pe Bogdan Gherman îl poți găsi pe paginile lui de Facebook și Instagram, dar și pe website-ul său unde poți descoperi cum te poate ajuta prin sesiunile și programele sale de coaching, fie că îți dorești o schimbare în plan personal, în relații, în business sau în felul în care te raportezi la propriile convingeri și tipare. 

Până la urmă, poate că de aici poți începe să îți antrenezi gândurile: fără să încerci să le controlezi pe toate, ci învățând să le privești cu mai multă curiozitate și cu mai puțină grabă de a le crede.

‍

Acest articol este inspirat din episodul 74 din podcastul Thinking Made Visible, pe care-l poți asculta în Youtube, Spotify sau Apple Podcasts.